INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  ANGLIA

„O s-o omor pe maică-ta, apoi o să te omor și pe tine!” » Fotbalistul cu 165 de meciuri în Premier League a povestit momentele cumplite

Troy Deeney
Foto: Imago
Troy Deeney Foto: Imago

Articol de - Publicat sambata, 30 octombrie 2021 13:05 / Actualizat duminica, 31 octombrie 2021 01:13

Troy Deeney, 33 de ani, un deceniu la Watford, astăzi la Birmingham City, povestește cum a supravieţuit violenţei în familie.

Troy Deeney conduce în suburbia din Birmingham unde a locuit în copilărie. Lângă el se află mama lui, Emma. Deeney opreşte maşina lângă un bloc, pe Arbor Way. Se uită pe fereastra de la parter. Şi-o aminteşte pe mama lui deschizând uşa de la intrare acolo, în urmă cu 20 de ani, şi privirea ei îngrozită când a dat cu ochii de tatăl său.

Borussia Dortmund i-a găsit deja înlocuitor lui Haaland: un jucător cu mamă româncă!
BORUSSIA DORTMUND
Borussia Dortmund i-a găsit deja înlocuitor lui Haaland: un jucător cu mamă româncă!

Deeney: „Mi-a spus că are un tip închis în portbagaj”

Paul Anthony Burke avea deja la activ un şir lung de violenţe. Îi plăcea să intimideze oamenii psihologic şi fizic. A lipsit mult din copilăria lui Troy, fiind în închisoare pentru vătămare corporală, scandaluri şi altele. Lipsea câte 6-8 săptămâni. Băiatului i se spunea că e în delegaţie. 

Deeney povestește: „Când începusem să joc pentru Walsall, a venit să mă ia de la un meci în deplasare. A ajuns într-un Mercedes albastru şi ştiam că nu deţine un Mercedes albastru. Nici nu îşi luase carnetul! M-am urcat în maşină, conducea pe M1 şi avea muzica dată tare. 

Ne-am oprit la o benzinărie şi am auzit zgomote din portbagaj. Mi-a spus relaxat că are un tip închis acolo. Vindea droguri şi-i datora bani tatei. M-a speriat. El era calm: «L-am hrănit, e OK. Şi-ţi garantez, când ne întoarcem, o să plătească tot»”.

„O s-o omor pe maică-ta! Apoi, pe tine”

Emma îl părăsise şi primise o locuinţă de la autorităţile locale, alături de copiii ei, Troy şi cei doi fraţi mai mici, Ellis şi Sasha. Bărbatul nu acceptase. Emma îi ascunsese noua adresă a familiei, dar, în acea zi, tatăl îi găsise pe el, pe Ellis şi pe Sasha jucându-se în casa unui prieten şi i-a obligat să le arate unde locuiesc. 

În autobiografia lui, „Redemption”, Deeney îşi aminteşte privirea de teroare a mamei când a deschis uşa. „A făcut-o în toate felurile. Plângeam în hohote. L-am rugat să se calmeze, dar era scăpat de sub control. «O s-o omor pe maică-ta!», mi-a spus şi a început să arate cu degetul spre noi: «Apoi o să te omor pe tine şi o să te omor pe tine şi o să te omor pe tine»”.

Episodul dramatic nu a încetat în acea clipă: „Dădea cu pumnii în mama. Încercam să mă bag între ei. M-a pocnit şi pe mine, m-a pus la pământ şi a început iar să o lovească pe mama. 

I-a zis că trebuie să se împace cu el. De fiecare dată când ea refuza, o lovea iar”. Cineva a sunat la poliţie care, până la urmă, a spart uşa de la intrare şi l-a ridicat pe Paul Anthony Burke.

„Eşti copilul lui Burkey?”

Vorbește apoi despre ceva mai sumbru. Într-o zi, tatăl său i-a urmărit de la şcoală, spre casă, în dubiţa lui, şicanându-i tot drumul. După aceea, a închis copiii în dubiţă şi a sărit în maşină, lângă Emma. I-a reproșat că nu îi arătase destul respect în faţa şcolii, că râsese de el. 

Emma avea o explicație, că zâmbise la o prietenă să o asigure că e bine, când el a urlat: „Dacă vrei să zâmbeşti, îţi dau eu ţie un zâmbet!", trăgând-o de colţurile gurii cu degetele mari. 

„Îţi dau un zâmbet de Joker dacă vrei. A dat-o cu capul de geam de câteva ori şi a ieşit din maşină. «A fost sfârşitul inocenţei»”, afirmă Deeney. Tatăl lui a murit în vara lui 2012, de cancer esofagian. 

La câteva zile după înmormântare, Troy a început să execute o sentinţă de 10 luni, condamnat după o încăierare în centrul Birmingham-ului. 

Când a ajuns la închisoare, un gardian l-a întrebat: „Eşti copilul lui Burkey?”. A dat din cap. „Are sens”, a replicat gardianul.

Deeney: „M-a îngrijit când tatăl biologic nu m-a vrut”

Dar povestea sa e mult mai complicată decât ideea că aşchia nu sare departe de trunchi. Burkey nu era tatăl lui biologic. Acesta era un paznic de spital şi DJ amator care îi abandonase pe el şi mama lui când Troy avea doar câteva luni. Ulterior, abia l-a băgat în seamă pe copil. 

În ultimul capitol din „Redemption”, jucătorul îl numeşte „donatorul de spermă”. Abandonul iniţial, ideea că tatăl lui biologic nu-l voia, explică nu doar de ce şi-a petrecut viaţa încercând să se integreze, dar şi de ce a rămas apropiat de omul căruia îi spunea „tată”. 

Paul Anthony Burke era membru al unui grup de hooligans din Birmingham şi îl ducea pe băiat la meciurile mai puţin aprinse. Deeney are un tatuaj cu sigla lui Birmingham City pe picior. Când s-a alăturat clubului din Championship, la sfârșitul verii, după un deceniu la Watford, a scris pe Twitter: „Am făcut-o, tată! Asta e pentru tine”. 

La final, două inimi. Una întreagă şi roşie, una frântă. „Ar fi înnebunit pe toată lumea vorbind despre cum băiatul lui joacă pentru albaştri”, afirmă Deeney. 

„Mereu încercam să uit toate lucrurile rele despre tata fiindcă măcar el a rămas. Nu era perfect, dar era acolo şi majoritatea timpului mă proteja. Ştiu că mă iubea şi îl iubeam. Făcea lucruri rele. Dar asta nu schimbă ecuaţia de bază: m-a îngrijit când tatăl meu biologic nu m-a vrut”

Troy Deeney: „Fotbalul a fost camuflajul meu”

O schimbare treptată a avut loc când Deeney era după gratii şi a continuat şi după eliberarea lui. A citit mai mult, televiziunile veneau spre el fiindcă era unul dintre fotbaliştii care se exprimau cel mai bine. A fost la ședințele de terapie. A devenit una dintre cele mai importante voci în combaterea rasismului din sport. 

A început să înţeleagă de ce se purta cum se purta. „Fotbalul e alter ego-ul meu. Camuflajul meu. Mă lasă să fiu vrut, acceptat, în timp ce nesiguranţa de a nu fi destul de bun, de a nu fi dorit vine de la situaţia cu tatăl biologic”. 

11sezoane a evoluat Deeney la Watford (2010-2021), 5 ani în Premier League; a adunat 419 meciuri și 140 de goluri în toate competițiile

Deeney a făcut un drum lung în încercarea de a găsi pacea după traumele din copilărie, dar mai are. „Cicatricile sunt evidente şi m-au făcut cine sunt azi. Şi sunt motivul pentru care sunt agresiv în joc sau când vorbesc. La urma urmei, sunt mândru de cine sunt azi. 

Nu vreau să fug de persoana aia, dar de-acum înainte este despre fericire. Caut alt stil de viaţă. Am pornit ca un copil inocent, m-am schimbat şi acum mă schimb din nou”

204goluri a marcat Troy Deeney până acum, în întreaga carieră; atacantul în vârstă de 33 de ani a disputat în total 640 de partide

Citește alte știri din fotbalul internațional:

11 arestări, 55.000 de euro amenzi și 3-0 la „masa verde” după violențele de la Trnava

Blochează numirea lui Xavi la Barcelona! » Comunicat de ultimă oră

Playtech: Orașul din România unde salariile sunt peste Budapesta și Ungaria. Câți bani câștigă, românii vor fi uimiți


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează