Articol de Alexandru Barbu - Publicat miercuri, 30 iulie 2025 16:08 / Actualizat miercuri, 30 iulie 2025 16:40
Un campion mondial de 20 de ani îngrozit, ceva ce nu am mai văzut.
E iar o perioadă în care România stă în loc pentru câteva secunde. Românii deschid telefonul, televizorul și cu ochii mijiți de prea mult fotbal, cu gândul la FCSB - Shkendija, îi caută culoarul lui David.
Un sport pe care nu-l băgăm în seamă decât în momentele lui de aur. Invers decât se întâmplă la sporturile populare, când ne interesează mai mult grosul competițiilor, nu finalul lor, pentru că acolo știm că nu mai ajungem.
Popovici e campion mondial la 200m liber, e în finală la 100m cu al doilea timp. Obosit, epuizat (da, nu pare), cu frica de potențialul maxim în brațe. Și în continuare printre cei mai buni din lume.
Dezavantajul lui David
România a mai avut mari sportivi, fenomene. David are și altceva. El e un erou 360, care își conștientizează orizontul și uneori asta îl îngrozește. Verbalizează teama și e excepțional că oamenii de azi ajung la un idol imperfect, cu Porsche în garaj și chinuit de „autosabotaj psihologic”. Despre cine mai putem spune asta?
Sigur că e bizar să asimilăm un atlet overthinker după anii de glorie ai lui Năstase și Hagi, în care instinctul și geniul primau. Vechile generații n-aveau timp de depresie, acum lumea e alta.
Probabil cel mai dezghețat sportiv român din istorie, David e atât de smart încât îi îngheață mintea când se apropie de cel mai bun Popovici. Povara unui campion complet.

Avantajul nostru
Alpiniștii care au urcat pe Everest povesteau că nu știau ce să mai facă apoi. Criza cuceritorului care nu mai are ce cuceri. Și Popovici ne-a cucerit pe noi, prin înot și mesaj. Pe lângă medalii și podiumuri, ne învață să fim vulnerabili. E o lecție fundamentală despre emoție într-o vreme în care suntem învățați să fim mașinării.
Când sportul nu e despre brute, ci despre lupte. Și cele mai grele sunt luptele cu noi.
Psihologul Andrada Vinczea i-a relatat Oanei Dușmănescu, în GSP, că unul dintre sportivii de care se ocupă i-a trimis declarațiile campionului mondial, alături de fraza „dacă ar ști ei cât de des se întâmplă asta...”.
N-am știut, dar nici nu am mai avut un David Popovici.