Articol de Alexandru Barbu - Publicat luni, 15 septembrie 2025 23:05 / Actualizat marti, 16 septembrie 2025 10:04
Bilanțul lui Dinamo după o treime de sezon regular, cu plusuri și minusuri.
Gata cu anii de chin, Dinamo visează. E un deziderat sofisticat, uneori onorant, alteori asfixiant pentru un club adept al pașilor mici. Dinamo de azi se uită în Excel când transferă, nu în buzunar.
Mai ales în repriză întâi, Petrolul și Dinamo au arătat ca două echipe care jucau de fel cu ChatGPT și brusc au rămas fără net. xG-ul primelor 60 de minute de la Ploiești e ca un cântar de frunze, fentele le-a făcut Kopic dincolo de tușă, nu jucătorii. Faulturile, mai multe decât driblingurile.
Sumar, „lupii” și „câinii” au sfâșiat fotbalul. Până la reușitele lui Cîrjan. Dinamo a fost pe rând plictisitoare, cinică, letală, Petrolul aceeași formație detestată de telespectatorii imparțiali. S-a impus echipa care a și încercat, a pierdut echipa care joacă fotbal numai condusă.

Dincolo de 3-0 cu Petrolul, ce poate Dinamo acum
Să înceapă cu un cuplu de stoperi talentați, Boateng - Stoinov, în Top 3 din Superliga, ochiți de scouteri competenți. Dovadă că nu importăm numai balast.
Fotbaliștii din Togo și Israel, ambii de națională, sunt protejați mai sus de Gnahore, și el pe raftul premium al mijlocașilor centrali din România.
Dinamo îl mai are pe Kopic, un antrenor acreditat de Liga 1. Ni se pare ciudat ca un contract de tehnician să dureze până la următoarea ediție a Jocurilor Olimpice, pe când alți antrenori au deadline prima brumă de octombrie. Lui Ciobotariu tocmai i s-a cerut demisia. Probabil Topal are biletele cumpărate.
Să aibă prima posesie din competiție, a doua cea mai bună defensivă din Top 6, strălucirea lui Cîrjan.
De-acum înainte, Dinamo e așteptată să dea restart unui brand uriaș, adormit în ultimii ani. Are atuul unei conduceri legitime, suporterii și angajații nu mai sunt mințiți ca altădată.
Ce nu poate Dinamo acum
„Câinii” au eșuat în a-și consolida o bancă puternică. Kopic nu vede soluții în spate, îi vede pe Bordușanu, pe Caragea, pe Soro.
Să folosească un atacant valoros, apt în etapa a 9-a. Karamoko e altceva - nu în sensul bun -, Pop mereu sub nivelul echipei, Perica pacient.
Să se bucure de Cîrjan exclusiv ca număr 10, nu de un Cîrjan-Busquets slăbit ca de ambrozie când - rar - atacă spațiile dintre linii. Pentru că nu înțelege ce-i spun antrenorii, „să rămână lucid în atac”.
Să-l facă pe Musi constant, să-l transforme (înlocuiască?) pe Armstrong dintr-o extremă clasică britanică, liniară, într-un winger modern care să nu fugă de centru.
E nevoie și de mai mult de 7.000 de fani la un meci banal cu Hermannstadt. Un handicap tratabil cu rezultate, medicamentul spectatorului materialist.
Titlul?
Nu acum. Dinamo nu are lotul și explozia Universității Craiova, nu are soldul Rapidului, nici nu conține un potențial ca toropitele FCSB și CFR Cluj.
Dar Dinamo are dotări și conjunctură de Europa. În urmă cu 2-3 ani bântuia între L1 și L2. Și FCSB-ist/rapidist să fii, progresul e masiv și impresionant.