Articol de GSP - Publicat miercuri, 03 octombrie 2007 00:00
Victor Hanescu a urcat 700 de locuri in clasamentul ATP de la inceputul anului. Nu va ajunge numarul unu mondial, dar are propria lui istorie de munca si suferinta
Geniile primesc totul. Recunoastere, admiratie, respect, bani, contracte. Fotografii mai spectaculoase, culori mai vii, o camera mai buna la hotel, o facilitate in plus. Sint priviti cu ochi avizi atita vreme cit se afla sus. Au loc garantat intr-o istorie a memoriei statistice si afective. Dincolo de pragul fragil si ingust al notorietatii, exista insa o gramada de oameni care isi fac treaba onest si spera la mai mult. Atit cit le vor ingadui talentul si puterile. si factorii aceia variabili ce nu mai tin de propria persoana.
De jos in sus
Victor Hanescu a inceput sezonul 2007 dincolo de locul 700 in clasamentul mondial.
Aproape tot anul 2006 se chinuise din cauza unor accidentari serioase, ultima, cea la spate, aducindu-l aproape de limita disperarii. Acum trebuia s-o ia de la capat. De la pozitia 35 in lume in 2005 la subsolurile ierarhiei. De la "sferturi" reusite la Roland Garros la turnee challenger, unde premiul invingatorului e de-abia trei sau cinci mii de dolari. Teoretic era vindecat. Dar socul s-a dovedit crud.
N-a fost usor. E un cliseu. Usor? A fost infernal! Tot ceea ce stiai ca poti face era dintr-o data aproape imposibil. Mingi pe care le trimiteai corect si cu ochii inchisi acum ieseau doi milimetri afara. Sau se opreau in banda fileului, cit sa incremenesti de ciuda. si asta iar si iar, pina la exasperare. Orice loc urcat in clasament l-a costat pe Victor munca, grija si nervi. Nervii aceia pe care nu-i arata niciodata pe teren.
"Din ce mi-a venit ambitia? Din lunile in care nimanui nu i-a pasat de mine, cind am stat pe banii mei, fara sa stiu daca voi mai juca tenis vreodata sau nu"
Victor Hanescu
Apoi, brusc si ingenios, s-a produs declicul. Tocmai la Open Romania. Lucrurile au inceput sa se lege. Cei doi milimetri afara au devenit inauntru. Fileul si-a inmuiat exigenta. Increderea a revenit. Finala, pierduta, e adevarat, dar finala la Bucuresti! Apoi victoria decisiva in Cupa Davis cu Japonia si inca un challenger cistigat, tot la Bucuresti.
Victoriile calde
si ce-i cu asta?, veti spune. Ce, a ajuns numarul unu mondial? Nu, n-a ajuns si probabil ca n-o va face niciodata. Nu e obligatoriu. Dar e destul, pentru moment.
Citi dintre noi sint numarul unu in ceea ce fac? Sau in ceva, orice. Eu, nu. Poate ca am cele mai multe pixuri colorate din redactie si o memorie destul de buna, dar aici ma bat cu Alin Buzarin si nu numai. Exemplele pot continua pina la epuizare.
Daca Hanescu nu va fi lider mondial si nici macar in Top 10, nu trebuie dispretuit si nici judecat. Victoriile lui, atunci cind vin, fac parte din categoria izbinzilor mici, dulci si generoase care lumineaza un moment, o zi. Care ne fac si pe noi sa inaintam. Care amintesc ca, intre extremele timpite sau geniale, exista substanta. si oameni care o fac.
si Pavel a revenit
In 2003, lumea parea sa se prabuseasca pentru Andrei Pavel, cel mai valoros tenisman roman al ultimilor ani. O accidentare la spate, apoi alta la incheietura miinii drepte l-au tinut opt luni pe tusa. A facut tratamente, inclusiv la o clinica faimoasa din Salzburg, si a rabdat, a asteptat. Turneele treceau unul dupa altul, printre ele Roland Garros-ul, unde avea de aparat "sfertul" reusit in 2002. Cind a revenit insa, a facut-o cu stil. A reusit a doua finala de Masters Series a carierei, la Paris-Bercy.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
