Alexandru Tudor s-a destăinuit la Trinitas TV: "Cea mai mare bucurie e să arbitrez copii de 8-9 ani"

"Am fost să joc fotbal în Anglia pe un tăpşan. Porţile fără plase… Românii dădeau goluri şi se bucurau. Englezii se bucurau la goluri, apoi fugeau după minge s-o recupereze din spatele porţii şi ne-o aduceau în semn de omagiu. Noi nu înţelegeam ce se întîmplă. Eram şocaţi… Era vorba de fair-play, pe care noi nu-l înţelegem deloc".

"Cea mai mare bucurie e să arbitrez copii de 8-9 ani, la ei bucuria jocului este sinceră. Fotbalul profesionist este, din păcate, o industrie şi atacanţii simulează la foc automat. Fotbaliştii care obţin un penalty sînt mai felicitaţi decît cei care dau gol. Nu-i normal", s-a confesat Tudor, conform sitetului ofsaid.ro.

"Revelaţia de la Suceava"
Alexandru Tudor a povestit anul trecut într-un interviu pentru publicaţia "Lumea Credinţei" cum a trăit un moment spiritual care i-a schimbat viaţa:

"Înaintea unui meci foarte încins, care se juca la Suceava, am ieşit pe stradă. La vremea aceea nu înţelegeam eu prea multe din ale Bisericii, dar la un moment dat a trecut un camion pe lîngă mine şi am văzut nişte călugări care dădeau cu apă din camionul respectiv. M-am trezit cu nişte stropi pe faţă şi, a doua zi, în loc să fiu măcelărit şi distrus, totul s-a aşezat pe un făgaş extraordinar de liniştit. Am luat 9,5. 9,5 nu există ca notă la noi. Asta e o notă pe care n-ai cum s-o meriţi.

Mai tîrziu am aflat că fusese ziua Sfîntului Ioan Cel Nou de la Suceava şi că în camionul respectiv erau aşezate sfintele moaşte în pelerinaj prin oraş”.

El a mai povestit că am avut bucuria să stau de vorbă odată cu părintele Iulian de la Prodromu. Şi mi-a spus: «Vezi că acolo, la tine, la fotbal, sînt ochi şi urechi». Am avut senzaţia că acel cuvînt vine de sus, trece prin gura părintelui şi ajunge la mine. Asta s-a întîmplat cu puţin timp înainte să îi aresteze pe şefii şi unii din colegii mei".