)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat miercuri, 25 martie 2026 13:05 / Actualizat miercuri, 25 martie 2026 17:12
Mo Salah a anunțat marți că, la finalul sezonului, va pleca de la Liverpool. A făcut-o așa cum se face-n zilele noastre, printr-un mesaj video de două minute, bine regizat de altfel, postat și repostat pe toate rețele posibile.
A stârnit evident multă emoție, suficientă melancolie, eventuale griji pentru viitor. Însă linia generală a fost clară: recunoștință pentru tot ceea ce a realizat în tricoul ”cormoranilor”.
Timpul trece pentru oricine, tinerețe fără bătrânețe nu există decât în basme, iar un elixir magic care să te mențină veșnic în formă nu s-a inventat. Mo Salah e un norocos. Liverpool e un club care a știut mereu să-și țină aproape gloriile, chiar și-atunci (sau mai ales atunci) când gloria era echivalentă cu evocarea.
Va rămâne unul dintre cei mai importanți oameni de pe ”Anfield”, iar locul său pe scara importanței ține foarte mult de percepție.
Cei mai tineri, care au crescut cu el și cu golurile lui, expuse și supraexpuse, vor spune că e cel mai important, cei care au depășit deja granița primei tinereți vor aminti de Steven Gerrard, cei mai bătrâni de Dalglish sau Ian Rush, iar cei foarte bătrâni de Bill Shankly. O ierarhizare ar fi deci subiectivă și de-a dreptul derizorie.
Mo Salah e un norocos și pentru că-n vara lui 2017, Julian Brandt, cel dorit de Jurgen Klopp pentru transfer, a avut dubii și nu a vrut să plece din Germania. Și-așa s-a făcut loc pentru egiptean, ce venea după un sezon foarte bun la Roma, dar care-n Premier League n-avusese o experiență prea plăcută la Chelsea. Așa cum unele meciuri se decid la detalii, așa și istoria le are pe-ale ei.
Mo Salah e un norocos și pentru că atunci când a trebuit să aleagă între el și Sadio Mane, Jurgen Klopp l-a lăsat pe senegalez să plece la Bayern și a optat pentru egiptean.
Vă amintiți contextul, amândoi intrau în ultimul an de contract, o prelungire a amândurora era imposibilă și trebuia făcută o alegere. Dificilă ce-i drept și nu puțini au fost cei care au crezut atunci că ar fi fost mai biune să plece Salah și să rămână Mane.
Probabil însă că-n decizia lui Klopp (nu cred că-și imaginează cineva că se putea decide ceva pe-atunci fără voia germanului) a cântărit destul de mult și profilul mediatic mai pronunțat al egipteanului, mai folositor așadar departamentului de marketing al clubului.
Ce-a urmat se știe. Dincolo de goluri, au fost totuși 255, multe dintre ele intrate de antologie, dincolo de trofee, dincolo de Premier League sau Champions League, rămân sentimentele fanilor, care nu s-au lăsat alterate de trecerea anilor. Rămân amintirile care sunt cu adevărat neprețuite.
Mo Salah e un norocos pentru că a putut să-și aleagă momentul plecării. Anul trecut pe vremea asta încă nu semnase prelungirea de contract. Dacă o făcea atunci s-ar fi spus că se duce pentru bani și ar fi fost privit cam cum e privit Trent. Nemeritat dacă mă întrebați pe mine, fiindcă nimeni nu poate judeca o persoană plecată spre ceea ce consideră că e mai bine.
În plus, exista și senzația, palpabilă pe-atunci urmare a prestațiilor, că nu va putea fi găsit un înlocuitor pe măsură. Mai departe, dacă ar fi plecat imediat după scandalul cu Arne Slot din decembrie, din nou imaginea egipteanului ar fi avut de suferit.
Vă aduceți aminte că după meciul câștigat cu Inter la Milano, când Salah a fost exclus din lot, suporterii i-au scandat numele antrenorului olandez, un semnal destul de clar că-n speța cu pricina sunt de partea lui. Astăzi însă, nimeni nu prea mai are ce să-i reproșeze.
Pentru că, din nou, Mo Salah a fost norocos. Momentul anunțului vine la puține zile de la, probabil, cea mai consistentă prestație a sa, în returul cu Galatasaray din Champions League.
Atunci când Arne Slot a dat senzația că, în sfârșit, a reușit să pună piesele pe teren astfel încât puzzle-ul să fie coerent, mutându-i poziția lui Salah mai spre interior. Dacă o va face și de-acum înainte, vom vedea.
Probabil că ar fi putut să mai stea un an. Înțelegerea semnată în aprilie era până în 2027, salariul e consistent. Însă o plecare acum îi garantează un contract de minim doi ani, probabil trei, cu câștiguri mai mari. Arabia Saudită încă îl așteaptă, dar nici America nu e chiar o destinație de neglijat.
Un lucru e cert. De-acum și până-n mai, nimeni nu-și va aduce aminte că prestațiile egipteanului n-au mai fost la înălțimea celor din sezonul trecut, că golurile sale în acest campionat sunt puține, iar meciuri antologice mai degrabă n-au fost. Va fi privit ca un rege care nu așteaptă să fie înlăturat, ci face el un pas înapoi. ”Egyptian king” își va avea mereu un ”tron” rezervat pe ”Anfield”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
