DIN LONDRA „Prima dată când m-am emoționat până la lacrimi” » Radu Drăgușin despre „anul perfect”, realitatea din Premier League și cumpăna carierei: „Vezi cum e, uneori, viața?”

• Proiect comercial GSP x BRD x Locker Room

• Episodul 1 » Începuturile lui Radu Drăgușin » Școală, copilărie, primul contact cu fotbalul: „Nu voiam să fiu codașul clasei. Am luat 9,16 la BAC”

• Episodul 2 » Radu Drăgușin rememorează impactul mutării în Italia + Cum a gestionat vestiarul greu al lui Juventus: „Să vină Chiellini și Bonucci la tine...”

Primul sezon la Genoa, „cel mai mare pas înainte făcut în carieră”

- Evident, transferul care a schimbat totul pentru tine a fost cel la Genoa. A fost o decizie grea să mergi în Serie B? Cum ai judecat la momentul respectiv?
- Au fost două lucruri cu care a trebuit să mă împac. Primul, bineînțeles, jucând în Serie A trebuie să fii îndeajuns de modest pentru a lua o astfel de decizie, să mergi un pas înapoi. În Serie B nu a fost ușor, mai ales mental. Jucam la Juventus, am mers la alte echipe de Serie A (n.r. - despre Sampdoria și Salernitana), dar la momentul respectiv am decis că lucrul acesta ar fi cel mai bun pentru mine și cariera mea. Iar în momentul în care m-am întâlnit cu cei de la Genoa, mi-au explicat și am vorbit cu ei despre proiectul lor, am realizat că este cea mai bună decizie. Al doilea motiv era că am jucat la rivala Sampdoria. Între Genoa și Sampdoria este o rivalitate fantastic de mare. Am și primit niște mesaje mai puțin frumoase de la câțiva fani de-ai noștri (n.r. - zâmbește). Dar este o poveste amuzantă...

- Așa...
- Aceiași fani care inițial mi-au scris să nu vin, deoarece jucasem la Sampdoria, dacă mă uit puțin mai jos în conversație, după o perioadă la Genoa, mi-au scris «ești cel mai bun, mulțumim că ai venit, să nu pleci niciodată». Asta ca să înțelegeți rivalitatea dintre aceste două echipe. Dar da, a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua. A fost locul în care am jucat meci de meci, 40 de meciuri în acel sezon de Serie B, ceva de neprețuit mai ales pentru un tânăr fundaș central. Ai nevoie de experiență, să fii expus. Serie B nu este un campionat ușor, acolo joacă foarte mulți jucători care au jucat în Serie A. Anul acela am căpătat cea mai mare experiență, a fost cel mai mare pas înainte făcut în cariera mea. În acel an am debutat și la echipa națională, am devenit titular acolo. A fost un an foarte, foarte bun.

- Și s-a încununat ideal, cu promovarea, probabil una dintre marile satisfacții ale carierei tale până acum.
- Exact, exact. Să promovăm direct în Serie A a fost o realizare pentru toată munca depusă în acel sezon. În același timp, un sentiment foarte plăcut. Am avut și acea paradă în jurul orașul. Genoa are o galerie extraordinară, incredibilă. De la copii de 7-8 ani la oameni în toată firea, chiar și mai în vârstă, de 70-80 de ani, care vin la fiecare meci. Și oameni care te felicită în oraș... Pentru mine, Genoa are un loc foarte special în inimă.

- Ai dat un randament excelent acolo jucând într-un sistem cu 3 stoperi. Ai spune că te simți mai bine în sistemul ăsta decât într-un 4-4-2 sau 4-3-3?
- Nu neapărat, nu. Eu joc unde mă pune antrenorul, nu contează sistemul sau rolul.

- Ai menționat debutul la prima reprezentativă. Un an mai târziu ați adus o bucurie imensă țării prin calificarea la Campionatul European. Și ce campanie de calificare ați reușit, tu fiind om de bază...
- 2023 a fost anul perfect pentru mine, de la promovarea cu Genoa la rolul de titular la echipa națională și la final calificarea, după 8 ani, la Euro. A fost un an foarte bun pentru mine și colegii mei.

„Dacă saltul din România în Italia a fost mare, cel din Italia spre Anglia a fost și mai mare!”

- Ajungem așa în ianuarie 2024. Jucai excelent la Genoa, dar acum în Serie A. Cluburi mari băteau la ușa ta, dar tu ai insistat, ai spus tot timpul că visul tău era să joci în Premier League. Aș vrea să te întreb de ce și de când te gândeai la Premier League?
- Nu mă gândeam că vreau să ajung acolo anul următor sau așa ceva. Dar eu consider Premier League a fi cel mai puternic campionat din lume. Cel mai intens, cu cei mai buni jucători, cea mai mare audiență. Este cel mai bun și mai frumos fotbal pentru mine. De aici această dorință de a juca în Premier League. Au fost alte echipe interesate de mine, dar din momentul în care Tottenham a intrat pe fir, pentru mine nu a mai existat altă echipă. Trebuie să te gândești la decizia pe care o iei în acel moment, dar pentru mine, în sufletul meu, era deja luată decizia de a veni aici.

- Cum ai resimțit diferența de stiluri dintre fotbalul mai așezat din Italia și intensitatea din Premier League?
- Dacă am spus că saltul din România în Italia saltul a fost imens, cred că Italia spre Anglia a fost și mai mare! Aici, lucrurile sunt mai puțin tactice, ci mult mai dinamice, mult mai intense. Viteza de joc este alta, jucătorii sunt mai bine făcuți, mai pe fizic. Este un cumul de factori care au ridicat campionatul la acest nivel.

- Debutul la Tottenham. Old Trafford, acel final tulbure de joc. Ce-ți amintești despre debut și acele prime zile la Spurs?
- Primele zile au fost... Pff, au venit foarte multe lucruri asupra mea deodată. Foarte multă atenție, foarte mulți oameni noi, până am găsit un loc unde să stau... Dar debutul a fost un moment foarte frumos pentru mine, mai ales că era un meci foarte mare. Să debutez pe Old Trafford... 2-2, dacă nu mă înșel. A fost o zi frumoasă pentru mine și familia mea.

- Ai menționat atenția ațintită asupra ta în acea perioadă. În ideea asta, ai resimțit vreodată și presiunea sumei de transfer?
- Nu. Presiunea sumei niciodată. Pentru mine asta nu este niciodată un țel. Nu prin asta îți dovedești valoarea, câți bani se plătesc pe tine, ci prin impactul pe care îl ai la echipă.

Radu Drăgușin numește cel mai dificil adversar pe care l-a înfruntat: Erling Haaland

- Ce face Radu Drăgușin când știe că peste o zi sau două îi va înfrunta pe Haaland, Gyokeres, Sesko, Isak? Cum te pregătești mental și tactic pentru duelurile astea?
- Pot spune că acum am mai multă experiență în acest campionat. La început, când știam că urmează să joc contra unor astfel de fotbaliști, încercam să fac orice lucru pentru a mă pune în cea mai bună poziție. Și acum fac asta, dar am înțeles că eu, alături de colegii mei, trebuie să avem în primul rând încredere în noi, apoi să ne preocupăm de adversar. Dar bineînțeles, pe durata săptămânii încercăm să ne pregătim cât mai bine. Nu este neapărat despre jucătorii individuali, ci despre toată echipa pe care urmează să o înfruntăm.

- Tot în ideea asta, dacă te întreb care este cel mai dificil adversar direct pe care l-ai avut, la cine te gândești prima oară?
- Bine, vă dați seama... Haaland. Cel mai dificil, cel mai versatil, cel mai greu de marcat atacant împotriva căruia am jucat.

- Ai spune că Premier League este ceea ce-ți imaginai că va fi?
- Da. Mă așteptam să fie impactul acesta, schimbarea de joc, de așteptări, și pot spune că este cu adevărat așa cum m-am așteptat.

Euro 2024. Amintirea meciului cu Ucraina i-a făcut pielea „ca de găină”

- Sărim puțin, până în vara lui 2024. Parcursul acela memorabil la Campionatul European... Ai avut evoluții foarte apreciate pe parcursul turneului final, dar sunt curios care dintre meciuri ți-a adus ție, personal, cea mai mare satisfacție?
- Fără dar și poate, cel mai frumos meci pe care l-am avut este cel împotriva Ucrainei. Meciul acela a fost... Parcă fiecare dintre noi am scos ce e mai bun pentru acel meci. Efectiv, mi se face pielea ca de găină când îmi aduc aminte cum am auzit imnul înaintea meciului. A fost prima dată când m-am emoționat atât de tare încât mi-au dat lacrimile. Să știu că familia mea este acolo, că toată România se uită la noi, este genul de sentiment pe care nu-l poți descrie.

- Ca să plusez: zeci de mii de români pe stadion, mii de oameni în București și în țară, în piețe, la terase, urmărindu-vă cu sufletul la gură...
- A fost momentul în care am simțit cu adevărat că jucăm pentru toată lumea, pentru toți românii de pe glob.

Cel mai dificil moment al carierei: „Vezi cum e, uneori, viața?”

- Al doilea sezon la Spurs. Ai jucat mult, ai trecut de 20 de apariții, iar la finalul lunii ianuarie a venit acel moment nefericit pentru tine, una dintre cele mai grele accidentări pe care le poate suferi un sportiv. Ce-ți amintești că ai simțit pe moment?
- Pe moment nu-mi aduc aminte să fi simțit ceva, să fi auzit un poc. De obicei așa e, se rupe efectiv ligamentul. Este o accidentare atât de ciudată... Nu aveam dureri, puteam să merg, drept urmare m-am întors pe teren, am mai alergat puțin, dar am știut că ceva nu este în regulă în genunchiul meu. Am ieșit de pe teren, am pus niște gheață, voiam să știu ce am. Tot speram să fie doar o entorsă de genunchi, poate o hiperextensie. În aceeași seară am făcut... Efectiv, au deschis o parte a unui spital ca să merg să-mi fac un RMN la ora 12 noaptea, pentru că le-am spus: «Eu nu pot să dorm fără să știu ce am». Am mers la spital, am făcut RMN-ul. În timpul ăla mă gândeam: «O să fie bine, nu mă doare, nu am nimic». Am făcut RMN-ul, m-am urcat în mașină să merg acasă, mă sună doctorul și-mi spune: «Da, a venit rezultatul...». L-am întrerupt: «Doc, doar spune-mi ce am, nu mă mai lua așa». A zis că este ruptură de ligament.

- Care au fost primele gânduri care ți-au trecut prin minte?
- I-am zis: «OK, see you tomorrow». «Ne vedem mâine». Și am închis. Eram cu Ioana și cu mama mea. Îmi aduc aminte că le-am spus: «Mi-am rupt ligamentul». Mi-au spus: «O să fie bine, nu e nimic peste care nu poți trece, o să-ți revii». Le-am spus: «Sunt minimum 9 luni de recuperare». Nu mi-am imaginat niciodată că mă pot accidenta atât de rău. Treceam printr-o perioadă foarte bună. Jucam meci de meci, cred că am jucat 25-26 de meciuri la rând, pentru că au fost probleme, accidentări, suspendări. Mă simțeam în cea mai bună perioadă a vieții. Vezi cum e, uneori, viața? Să primesc această lovitură atunci... A fost greu. Greu. Am stat acasă două zile, apoi am revenit la bază. Asta este viața noastră, petrecem mai mult timp aici decât acasă. Să stau acasă și să nu fac nimic, doar să stau cu gheață pe picior, întins... Nu am putut să accept asta. Am vrut să mă întorc, să încep să fac orice pot.

- Așa...
- Lucrul ăsta m-a ajutat foarte mult pe partea mentală, să fiu în continuare alături de ei, în jurul lor, să mă simt în continuare băgat în seamă. Nu să fiu acasă, izolat de ei. Am început să merg la sala de forță. De asta spuneam că este foarte ciudată această accidentare. Înainte de operație făceam sală, încercam să mențin cât de mult masa musculară, pentru că după operație pierzi foarte mult. De acolo a început un parcurs foarte lung și dificil. M-am operat și îmi amintesc că în prima noapte am făcut greșeala de începător să nu iau calmante. În timpul nopții, în prima seară, m-am trezit cu o durere atât de puternică în genunchi... Acum mă amuză lucrul ăsta. A fost o învățătură de minte. Au fost 10 zile sau două săptămâni de cârje, apoi a început ușor-ușor procesul de recuperare.

- Au fost 11 luni între momentul accidentării și momentul în care ai revenit într-un meci oficial. 11 luni în care viața ta a arătat cu totul diferit față de cum obișnuia, nu?
- Da. Noi, ca fotbaliști, venim aici ca să ne antrenăm. Eu trebuia să vina la baza de antrenament ca să mă recuperez. Mi-a trecut puțin timp să realizez asta, că am în față un parcurs foarte dificil, cum nu avusesem niciodată. Dacă nu mă înșel, nu lipsisem de la mai mult de 5 meciuri în toată cariera din cauza accidentărilor, deci vă dați seama ce impact a avut asupra mea. Dar am avut alături familia, pe soția mea, apoi staff-ul, colegii mei și parcă a trecut mai ușor timpul necesar recuperării.

„Cu James Maddison am legat o prietenie mai apropiată”

- Apropo de colegi, în acel prim meci pe care l-ai jucat după accidentare l-ai avut aproape pe James Maddison. Care este relația voastră? Păreți destul de apropiați.
- Majoritatea din această echipă suntem apropiați. Prieteni, nu doar colegi. Dar da, cu Maddison am legat o prietenie mai apropiată și datorită faptului că după ce m-am accidentat eu s-a accidentat și el. Îmi spune mereu, mai ales după ce s-a operat și a trecut și el prin ce am trecut și eu, că «să te văd pe tine în momentul în care ești acum îmi dă o încredere așa de mare că voi reveni și eu la nivelul la care eram!». Atunci, la primul meu meci, avea zi liberă. A venit în ziua lui liberă să mă vadă. Este doar un exemplu pentru felul în care este el, omul care este. El și mulți dintre colegii mei.

- Ești la 100% acum din punct de vedere fizic?
- Din momentul în care am revenit, nu am avut nicio problemă. Sunt bine, mulțumesc Lui Dumnezeu. Genunchiul e bine, nu am nicio problemă și sper ca în continuare să fie la fel.

Radu Drăgușin: „Îmi e dor de echipa națională”. Cum prefațează meciul cu Turcia

- Foarte bine, mai ales că vine barajul pentru Campionatul Mondial. Bănuiesc că ți-e dor de echipa națională.
- Foarte dor. Mi-e foarte dor și am încercat de fiecare dată când am avut ocazia să fiu alături de ei la meciuri. Am ținut foarte, foarte mult la lucrul acesta. Acolo este un alt sentiment, alt fel de legătură între jucători. Echipa națională este pentru toată viața, colegii pe care-i ai acolo îți vor fi colegi pentru o foarte bună parte a vieții tale. Am încercat să fiu alături de ei cât de mult posibil. Mi-e dor de ei, mi-e dor să fiu din nou pe teren pentru România. Sper să fiu sănătos, să pot să joc.

- Cu ce gânduri abordezi meciul - să sperăm meciurile - pentru baraj?
- Foarte corect, meciurile. Cu gânduri pozitive, gânduri pe care le-am avut și până acum la fiecare acțiune, de a face o întreagă țară fericită, de a realiza un obiectiv pe care puțini jucători pot spune că l-au realizat, să meargă la Campionatul Mondial. În același timp, nu este ușor de făcut. Cum spuneam, gânduri pozitive, ne reunim la lot și în puținele zile pe care le vom avea acolo încercăm să punem totul la punct, să abordăm meciul cât de bine se poate.

- Arda Guler, Real Madrid. Yildiz, Juventus. Calhanoglu, Inter. Prin ce simți că puteți echilibra calculele hârtiei?
- Aceste calcule s-au făcut și la Euro. De exemplu, și cu Ucraina multe nume erau la cele mai de top echipe ale Europei și s-a dovedit că spiritul de echipă și legătura dintre noi a fost mult mai importantă decât cifrele sau valorile pe care le aveau jucătorii [adverși]. Echipa face diferența mereu. O să pregătim meciul cât de bine se poate și vom merge acolo cu gândul de a câștiga.

- Dacă te provoc să faci o radiografie sinceră a fundașului Radu Drăgușin, cum ar arăta? Puncte forte, chestii la care simți că mai ai de lucrat? Cu ce te simți confortabil și cu ce nu pe terenul de joc?
- Nu aș vrea să fac acest lucru... Asta este o conversație pe care trebuie să o ai cu tine și cu antrenorii tăi. Bineînțeles, sunt foarte conștient că am lucruri de îmbunătățit, dar dacă nu aș avea ar însemna că nu aș mai avea dorința de a mă dezvolta. În continuare încerc să progresez, să aduc un aport echipei de club, echipei naționale, peste tot unde sunt încerc să ofer valoare.

• În ultima parte veți descoperi un altfel de Radu Drăgușin, versiunea din afara terenului. Hobby-uri, relații personale, motto-ul personal, trucurile cu care face diferența.