Articol de GSP - Publicat luni, 26 mai 2008 00:00
- Te mai gindesti la el?
- Ma gindesc mereu. Nu mai este de mai mult de zece ani, dar continua sa faca parte din viata mea, zi dupa zi.
Interviu cu inima in mina, pentru anumite pasaje chiar demn de rubrica in genunchi ma-ntorc la tine, cu justificarea ca pe un amic adevarat nu-l intervievezi cu spada, dar incerci sa transmiti celorlalti valorile care te-au apropiat de el. Fiti linistiti, nu e o carte de suflet. Dar ideea de a-l intervieva a venit cind, la Sol Melia, la sarbatoarea interista, l-am vazut bucurindu-se ca un copil. Si cind mi-a zis “sper ca tatal meu, de-acolo de sus, sa fie mindru de fiul sau, de ceea ce a facut in viata”, nu am avut nici un dubiu, trebuia sa-l fac. Fac o paranteza, lui Cristi i s-a intimplat ceea ce a trait Lampard, in semifinalele Ligii Campionilor. A decis sa joace la doua zle dupa moartea unui parinte si a fost cel mai bun de pe teren, impotriva Stelei. Sa incepem chiar de la tatal sau.
- Ce ar gindi despre fiul sau, proaspat campion al Italiei?
- Ca fotbalist, ma intereseaza putin. Ca om, sper sa fie orgolios.
Sper sa ca am ramas baiatul educat si umil pe care el l-a crescut. Sper
sa se fi emotionat pentru ca baiatul lui lupta in fiecare zi pentru a
invinge, pentru a juca mai bine, pentru a construi o cariera si o
viata. Am facut-o la 17 ani, o fac si acum, cind am zece ani mai mult…
- Poate ca ai suferit din cauza umarului… Apropo, de cite ori ti-a sarit in sezonul asta?
- De cinci ori. Si tot de atitea dati l-am pus singur la loc.
- O sa rezisti pina la operatie?
- Cine poate sti? Stiu doar ca bratul mai sta linga corp printr-un miracol, e tinut printr-un tendon subtire cit un fir de ata.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
