GSP SPECIAL  »  POVESTE  »  ISTORIE

PORTRET Totul despre Johan Cruyff, băiatul din „satul de beton" » Povești extraordinare + cum a revoluționat fotbalul + 10 citate faimoase

Foto: Getty Images +10   FOTO
Foto: Getty Images

Articol de - Publicat sambata, 10 aprilie 2021 10:51 / Actualizat sambata, 10 aprilie 2021 13:20

Johan Cruyff a influențat fotbalul ca jucător și antrenor cum nu a mai făcut nimeni. A avut o mare iubire, mingea, căreia i-a dedicat totul, întreaga sa viață. A rămas etern îndrăgostit de Ajax, Barcelona, "Portocala mecanică". Și de fotbalul total.

Nemaivăzut. Acesta e cuvântul care i se potrivește. Nimeni nu a mai fost ca Johan Cruyff înaintea lui și nici de atunci nu a mai apărut altcineva care să influențeze mai mult fotbalul, pe teren sau în afara sa. Nici în Europa, nici în lumea întreagă. A schimbat acest sport pentru totdeauna. Unic. Genial. Rebel. Chiar arogant uneori, intrând în conflict cu cine încerca să-i stea în cale, opunându-se ideilor lui, colegi sau președinți de club. Un fenomen, ca jucător, antrenor și mult timp după ce s-a retras. Până la capăt. O viață dedicată mingii, în jurul a trei mari iubiri: Ajax, Barcelona și Oranje. „Portocala mecanică".

Scriitorul batav Hubert Smeets afirma, în 1997, când legenda împlinea 50 de ani, că a modelat Olanda modernă. A fost vocea tinerilor, a noului val, o voce care străpungea zidurile.

Nu doar un imens talent, ci și un revoluționar, un inovator. Johan Cruyff a fost mereu primul. Primul care s-a gândit la fotbalul total, când de-abia începuse cariera de jucător, ajutat de Rinus Michels, a fost primul tehnician care nu a mai făcut el singur totul, împărțind munca și formând în jurul său o echipă de "experți" - a adus antrenor de portari, preparator fizic, a dirijat scouterii spre țintele căutate de el, a apelat la un tenor pentru a-i învăța pe jucători tehnica respirației sau la un specialist în reflexoterapie... 

A reorganizat centrul de juniori al lui Ajax și, dintr-odată, toți copiii "lăncierilor" au început să joace în 4-3-3, după modelul său, creativ, original. A însuflețit La Masía, Academia Barcelonei, după modelul Ajax: atac, pasă, mișcare, frumusețe. A ajutat copiii cu probleme prin Fundația Johan Cruyff, nu doar financiar, ci și creând pentru ei activități sportive. 

A sprijinit foștii jucători, sportivi de elită, să își continue educația în management, marketing, afaceri sau ca antrenori, prin Universitatea Johan Cruyff. A scris cărți, cu ajutorul jurnaliștilor. A scris editoriale pentru De Telegraaf. A făcut tot. Tot.

402goluri a marcat Johan Cruyff la echipele de club în 702 meciuri

„Dincolo de acest punct, sunteți în țara lui Johan Cruyff"

Johan Cruyff s-a născut la puțin timp după Al Doilea Război Mondial, pe 25 aprilie 1947, la Amsterdam, și a crescut în Betondorp, "satul de beton", un cartier muncitoresc cu blocuri de beton. Stătea pe 32 Akkerstraat, colț cu Tuinbouwstraat (ulterior, s-a mutat cu părinții pe 37 Weidestraat, la câteva minute de mers), foarte aproape de "De Meer", stadionul lui Ajax din 1934. Mult timp mai târziu, la intrarea în Betondorp, a apărut o pictură cu portretul lui Johan și cu numele lui scris pe un steag național. Motto-ul: "Dincolo de acest punct, sunteți în țara lui Cruyff".

Aici a copilărit, jucând fotbal pe stradă și îmblânzind balonul, care sărea în toate direcțiile din borduri. De altfel, avea să povestească el, bordurile l-au ajutat enorm. I-au finisat tehnica. Și tot pe beton a învățat cum să-și mențină echilibrul, cum să nu cadă, pentru că fiecare contact cu suprafața dură însemna o rană, o rană urâtă. Acel echilibru dobândit de mic, în teniși, îi va permite în carieră să rămână în picioare, mereu în picioare.

+6 FOTO

Nu trecea o zi fără ca micuțul Jopie, așa cum îl alinta mama sa Nel, să fie pe stradă, la jocul lui preferat. Nu renunța la minge nici măcar la școală. A povestit, în autobiografia „Driblingul meu", că i se spunea „băiatul cu mingea". De ce? 

„În fiecare zi o luam în clasă, o puneam sub bancă și o pasam între picioare în timpul lecției". Uneori, îi enerva pe profesori, îl mai dădeau afară din ore, dar ce putea face el? Era îndrăgostit, acel obiect rotund i se lipise de picior și de inimă. Visa să ajungă într-o zi ca Faas Wilkes, idolul său, mare atacant olandez al anilor '40-'50.

48de selecții a strâns atacantul olandez la națională (33 de goluri)

Johan Cruyff și spaima că va muri de inimă

A ajuns la cinci ani pe „De Meer", când tatăl său, Manus, care avea un magazin cu fructe, legume și zarzavaturi, i-a făcut cunoștință cu Henk, un prieten de familie. Henk era cel care îngrijea gazonul și, de atunci, puștiul s-a întors mereu acolo, atras ca de un magnet de iarbă, de minge, de jucători, de tribune, de fiecare loc de pe stadion. Deja devenise cunoscut de toți la Ajax, apariția lui la juniori, la zece ani, nu a surprins pe nimeni. Se știa cât e de talentat.

După doi ani, în 1959, o tragedie a lovit familia Cruyff. Manus s-a stins, la doar 45 de ani, ucis de un infarct. „M-am speriat atunci. Am crezut că așa îmi este scris, să mor și eu atât de repede, răpus de o afecțiune cardiacă". Și, în 1991, la 44 de ani, când i s-au depistat problemele la inimă, a crezut că acela era sfârșitul. Dar dublul by-pass l-a salvat.

Înapoi în anii '60. După dispariția lui Manus, Nel s-a recăsătorit chiar cu Henk, „unchiul Henk" pentru Johan, și a fost sprijinită de club să supraviețuiască. A fost menajeră în casele antrenorilor englezi ai lui Ajax, mai ales la Vic Buckingham, apoi a făcut curățenie, o perioadă, în vestiarele de pe „De Meer".

Pentrun mine, este simplu. Venirea lui Cruyff a modificat ADN-ul Barcelonei. Astăzi, putem vorbi despre un ADN comun, dar originea sa este la Amsterdam. Acest mod de a vedea fotbalul, dincolo de rezultat, dorința de a avea inițiativa, controlul prin posesie și presing, plăcerea de a câștiga un meci cu 4-3 în loc de 1-0 
- Ronald de Boer, fost jucător la Ajax și Barcelona

Gică Hagi, superinterviu în AS: „Cruyff și Real Madrid m-au transformat” + cine sunt cei doi „Hagi” din El Clasico
SPANIA
Gică Hagi, superinterviu în AS: „Cruyff și Real Madrid m-au transformat” + cine sunt cei doi „Hagi” din El Clasico

Johan Cruyff a fost primul jucător cu impresar

Între timp, Jopie creștea. La 15 ani, a fost copil de mingi la finala Cupei Campionilor Europeni, Benfica - Real 5-3, disputată la Amsterdam, pe stadionul Olimpic. Momentul în care l-a descoperit pe Alfredo Di Stéfano la madrileni, viziunea, mișcarea și tehnica acestuia, l-a luminat pe băiat. I-a arătat calea de urmat.

Dar, tot la 15 ani, încă mai avea multe de învățat. Deși fundamentul era extraordinar. În anii 2000-2010, în plin avânt al statisticienilor în fotbal, Cruyff atrăgea atenția: „Mi se pare înfiorător să respingem multe talente pe baza unor statistici computerizate. Dacă ne luam după sistemul folosit acum de Ajax, eu aș fi fost respins. La 15 ani, nu puteam lovi mingea 15 metri cu stângul și 20 cu dreptul. Calitățile mele erau tehnica și viziunea, iar acestea nu puteau fi detectate de computer".

La 17 ani, a debutat la prima echipă, cu Buckingham pe bancă. În 1965, a semnat primul contract. La 18 ani, era doar al doilea jucător 100% profesionist la roș-albi, după Piet Keizer (acesta avea 22 atunci). Nu peste multă vreme, devenea întâiul fotbalist cu impresar. 

Cor Coster, tatăl soției sale Danny, un neguțător de diamante și ceasuri, îl sfătuia la fiecare decizie legată de acordul cu Ajax sau de cele cu sponsorii. Cor îl va ajuta și să creeze un fond de pensii pentru fotbaliști, de care nu va profita niciodată. El nu avea dificultăți financiare, a făcut acest pas pentru ceilalți.

23de trofee a cucerit marele Johan ca jucător, inclusiv 3 CCE în șir

A inventat fotbalul total cu Rinus Michels

Șansa lui a fost Rinus Michels. Și invers. Deși Cruyff era doar un puști, la 18 ani, antrenorul, de-abia sosit la Ajax, în 1965, a simțit că Johan era alesul. El era singurul jucător pe care îl lua deoparte și cu care discuta despre tactică. Împreună, puneau la cale revoluția. Fotbalul total, început la Ajax și desăvârșit la națională, transformându-i pe „lăncieri" și „Portocala mecanică" în două dintre cele mai frumoase echipe ale istoriei. Imitate permanent în ultima jumătate de secol.

Ce era fotbalul total? Pe scurt, toată lumea atacă, toată lumea se apără. Mai detaliat, planul pleca de la acoperirea întregului spațiu (deschiderea lui în ofensivă, pentru a oferi cât mai multe soluții ofensive, și închiderea lui în apărare, blocând ideile adversarilor) și era nevoie de coordonare perfectă între jucători.

 În strategia lui Michels, portarul putea fi util ca libero (ultimul apărător), pornind morișca de pase, un fundaș se elibera astfel și avansa în linia mediană, lateralii susțineau aripile, iar cei trei atacanți făceau schimb de locuri. O mișcare continuă a jucătorilor pe teren care bulversa formațiile adverse.

În centrul lor, liderul, antrenorul din iarbă, era Johan. Anticipând și accelerând constant jocul, atacantul central era, în același timp, și dirijorul „orchestrei", și omul de gol al lui Michels. De el depindea totul. „Fără Cruyff, echipa nu exista".

14trofee a câștigat ca antrenor: 3 cu Ajax și 11 cu Barcelona (o CCE)

„Prea bun, prea tehnic, prea rafinat"

Era excelent cu dreptul, la fel de bun și cu stângul, controlând mingea cum puțini reușeau la acele vremuri. Frapat de lipsurile multor jucători din ziua de azi, el făcea o paralelă într-un editorial din De Telegraaf: „Acum, ei pot șuta doar cu șiretul. Eu șutam cu interiorul, cu șiretul, cu exteriorul ambelor picioare".

Condusă de Cruyff, Ajax a cucerit trei Cupe ale Campionilor Europeni, una după alta: 1971 (2-0 cu Panathinaikos), 1972 (2-0 cu Inter Milano) și 1973 (1-0 cu Juventus). Primul triumf, cu Michels pe bancă. Următoarele două, cu Ștefan Kovacs.

La națională, tot cu Michels, a fost aproape de performanța supremă, titlul mondial. Însă cel mai frumos, cel mai spectaculos fotbal, fotbalul total, a cedat în finală în fața unui Mannschaft puternic, solid, pragmatic și care juca acasă, în Germania: 1-2 la München.

„Lalelele" au pierdut, dar Johan a fost ales Ballon d'Or de trei ori în patru ani: 1971, 1973, 1974. Primul jucător all-time cu hat-trick de Baloane de Aur.

Liță Dumitru a povestit în Gazetă ce s-a întâmplat la un duel direct, într-un amical cu Olanda. E și acum impresionat, fascinat: „Vai de capul meu ce fotbalist a fost Cruyff! Eu făceam alunecări adevărate, nici nu mă uitam la adversar, mă uitam doar la minge. Ei bine, lui Cruyff n-am putut să-i iau mingea 45 de minute. Nici măcar nu l-am prins, eu așa ceva n-am mai văzut. Mă gândeam că îl omor pe ăsta în repriza a doua. Nu i-am luat mingea nici după pauză. Am renunțat. Era prea bun, prea tehnic, prea rafinat. Cred că a fost cel mai mare fotbalist al lumii".

Doar un lucru nu-i plăcea lui Johan. Pregătirea fizică. O ura și, de câte ori avea ocazia, își păcălea antrenorii. Mai ales la alergările prin pădure. Se ascundea după copaci și se „lipea" lotului la întoarcere.

"În momentul în care Cruyff m-a driblat am simțit cea mai mare mândrie a carierei. Am fost convins că voi câștiga acea minge, dar m-a păcălit. Nu a fost o umilință. Nu am avut nicio șansă. Johan a fost genial" - Jan Olsson, fundașul suedez, prima victimă a "întoacerii lui Cruff"

Cu pistolul la tâmplă în casa din Barcelona

În 1974, s-a despărțit de Ajax. Două cauze l-au îndepărtat de Amsterdam, făcându-l să semneze cu Barcelona:

  • Era supărat că, la "lăncieri", vestiarul a decis să-l aleagă căpitan pe Keizer, nu pe el. Coechipierii considerau că e prea egoist.
  • Salariul oferit de catalani era foarte mare. „La Ajax, aveam un milion de guldeni, din care plăteam 72 la sută impozit. La Barcelona, câștigam dublu, iar impozitul era 30 sau 35 la sută", a dezvăluit în „Driblingul meu".

Ajax a fost însă vârful carierei sale. Pe „Camp Nou", a cucerit titlul în LaLiga chiar de la primul sezon (Barça era campioana Spaniei după 14 ani), apoi a câștigat doar o Copa del Rey în patru sezoane. Exact înainte să plece din Catalunya. În 1978. Cu un an înainte, toamna, un bandit a încercat să-l răpească din apartament. I-a pus pistolul la tâmplă, l-a legat, dar soția sa Danny a scăpat și a dat alarma. Infractorul a fost prins, însă tentativa de răpire a lăsat urme adânci. 

O jumătate de an, Cruyff a fost păzit zi și noapte de polițiști, care stăteau și cu el în casă. De teamă, a refuzat să mai joace cu naționala la Mondialul din 1978. Lumea nu știa cauza, pentru că asaltul de la Barcelona era ținut secret la acea vreme, și s-a speculat că a refuzat turneul final ca protest împotriva dictaturii din Argentina. Adevăratul motiv a fost aflat mult mai târziu.

Atunci, în 1978, a vrut să se retragă, la 31 de ani. A și jucat două meciuri demonstrative, de adio: Barcelona - Ajax 1-3 și Ajax - Bayern 0-8! Nu a putut. Investise neinspirat și pierduse 6 milioane de euro. A revenit pe teren pentru încă șase ani. Trei departe de Europa, tocmai în Statele Unite, la LA Aztecs și Washington Diplomats, trei la Ajax și Feyenoord. 

Culmea, și-a încheiat cariera de jucător la marea rivală, Feyenoord. Conflictul de la Ajax, club pentru care făcuse atât de mult, a fost imposibil de suportat. Și s-a mutat la Rotterdam pentru ultima stagiune. Revanșa a fost totală. În 1983-1984 a cucerit titlul și Cupa Olandei. Final triumfal, chiar și departe de Amsterdam.

"Cu stilul său, Johan Cruyff a fost inima revoluției. Ajax a schimbat fotbalul, iar el a fost liderul transformării. Dacă voia, putea fi cel mai bun jucător pe orice poziție a terenului" - Eric Cantona, fost mare fotbalist francez

Toată filosofia, în jurul mingii

Nu putea sta departe de gazon. Prea multe idei, prea multe planuri și o iubire pentru fotbal fără margini. A îngropat securea războiului cu Ajax și s-a întors, în 1985, începând să-i antreneze pe roș-albi. A cerut federației batave să le permită foștilor mari fotbaliști, mai ales celor internaționali, să le faciliteze drumul spre licență. 

Să nu mai facă tot programul, ci unul individualizat, care să-i ajute exact cu informațiile ce le lipseau. Nu i s-a permis. Clubul a găsit soluția, așa cum se întâmplă astăzi la noi, trecându-l pe o altă funcție, pentru a putea sta pe bancă. Era director tehnic. A fost verificat, spionat la pregătire, a durat această stare de tensiune până la primele rezultate ale "lăncierilor". Când au văzut jocul frumos și victoriile lui Ajax, federalii i-au dat licența, în sfârșit.

Filosofia lui Cruyff, ca antrenor, s-a conturat în jurul mingii, ca în întreaga sa viață. „E doar o singură minge, deci trebuie să o ai", obișnuia el să spună. Asta pregătea în principal, mingea. Pasă, fentă, șut, control. Și multă tactică, totul legat de spațiu. Amplificarea lui, în posesie, reducerea lui, în faza defensivă. Presing și recuperarea balonului cât mai rapidă. În opinia lui, „nu e nevoie să alergi atât de mult. Fotbalul trebuie jucat cu mintea".

Nu a preferat niciodată cei mai buni jucători pe fiecare post. „Nu aș fi avut un «11» puternic, ci 11 individualități puternice. Iar eu voiam 11 fotbaliști care să se potrivească unii cu alții, ca într-un puzzle. Era calea să formez echipa". A câștigat două titluri la rând în Eredivisie cu Ajax. Și Cupa Cupelor, în 1987, cu Van Basten vârf, la 23 de ani, și cu Rijkaard (25) liderul apărării.

"Locul 1, 2 și 3 e Cruyff! După vin restul. El se recomanda Johan. Nimeni nu-i spunea Cruyff. Nu știu ce-avea în plus. Dar dacă întrebați toți jucătorii care au lucrat cu el, o să vă spună că erau doar el și restul. Avea o putere de a te convinge că lucrurile pe care le spunea el erau adevărate încât închideai ochii și făceai ce zicea" - Gică Popescu, între 1995 și 1997 la Barcelona

„Johan m-a făcut să mă îndrăgostesc"

Apoi, a refăcut drumul Amsterdam - Barcelona, la fel ca în 1973, ca jucător. Trecuseră 15 ani. În 1988, s-a întors pe "Camp Nou". Josep Lluís Núñez, președintele clubului, nu aprecia prea mult personalitatea copleșitoare a lui Johan, ce-l punea în umbră, și nici că olandezul voia control absolut la echipă, dar știa că numai el poate schimba ceva.

A continuat ceea ce pornise la Ajax. Același sistem, 4-3-3, același stil scânteietor, aceeași mișcare non-stop în iarbă. Lua foc dacă se oprea cineva. „Înnebunesc când văd un jucător care stă. Este inacceptabil. În posesie, toți cei 11 se mișcă, și nu oricum, contează direcția fiecăruia. Trebuie să creezi constant triunghiuri și, astfel, circulația mingii nu se întrerupe niciodată".

„El Salvador" l-a promovat din La Masía pe Pep Guardiola, care a învățat totul de la el. „Credeam că știu fotbal. Apoi, l-am întâlnit pe Cruyff. El mi-a prezentat o nouă dimensiune a acestui sport", a mărturisit Pep pentru Marca. „A fost un profesor desăvârșit. Nu doar pentru mine, ci pentru o întreagă generație. Johan avea știința fotbalului, carisma și personalitatea pentru a determina oamenii să-l urmeze. La el, totul era nou. Și, pentru că era mereu în formă, îți demonstra ceea ce voia. Nu numai că îți explica. Îți arăta. Pe mine, Johan nu m-a convins, m-a făcut să mă îndrăgostesc".

A trecut peste operația de la inimă și, culmea celor opt ani ai săi în Catalunya, a cucerit Cupa Campionilor Europeni. În 1992, pe „Wembley", 1-0 în finala cu Sampdoria. Iar în Spania aproape că nu exista altă echipă, câștigând patru titluri consecutive (1991-1994).

În 1996, stupefiant, Núñez l-a dat afară. Și aici s-a încheiat cariera de antrenor a lui Johan Cruyff. Fulminantă. Fulgerătoare. Trei ani la Ajax (1985-1988) și opt la Barcelona (1988-1996). Atât. Stop. La doar 49 de ani!

"Ca jucător, Johan a transformat fotbalul într-o formă de artă. A apărut și a revoluționat sportul. Barça erei moderne a început cu el. Cruyff este expresia identității noastre, ne-a învățat stilul pe care îl iubim și astăzi" Joan Laporta, președinte al Barcelonei

„Îmi rănesc ochii privind Olanda"

A rămas conectat la fotbal, viața sa. Cu sfaturi pentru Ajax și Barcelona, când i se cereau. Mai mult Barça, Spania. Ele au dus mai departe moștenirea lui Johan, cu Ligi ale Campionilor, Europene și Mondiale câștigate. Cruyff își dedica timpul fundației și universității sale. Și apărea în presă, cu multe editoriale efervescente în De Telegraaf.

În 2015, când Oranje rata calificarea la Euro 2016, după un dezastru de campanie, locul 4, depășită de Cehia, Islanda și Turcia, cu un singur punct și golaveraj 4-12 (inclusiv 0-3 la Konya și 0-3 tur-retur cu nordicii), Cruyff a fost cel mai aprig contestatar, scriind: „Nu mai știm să atacăm, nu mai știm să ne apărăm, echipa noastră joacă de-a latul în loc să caute profunzimea. Nimeni nu face ce trebuie. Suntem o rușine, îmi rănesc ochii privind Olanda. Îi lăsăm pe cei lipsiți de creativitate să conducă jocul, ceea ce e de neiertat". 

Marea problemă, în opinia lui? „Educația incorectă a fotbaliștilor și a antrenorilor. Trebuie să regândim planul, e nevoie de schimbare. Suferim! Echipele de club sunt slabe în Europa, campionatul e mediocru, iar acum și «naționala». Să ne trezim odată!".

„Fotbalul mi-a dat totul, fumatul mi-a luat totul"

În același an, pe 22 octombrie, la nici trei săptămâni după ce juca golf la un turneu dedicat celebrităților în Scoția, o veste teribilă cădea din senin. Suferea de cancer pulmonar. În 1991, după grava afecțiune la inimă, a șutat cât a putut de tare în pachetele de țigări, n-a mai vrut să audă de ele, însă fumase prea mult ca să nu rămână urme. 

În anii '70-'80, și ca jucător, și ca antrenor, ajunsese la 80 de țigări pe zi. Patru pachete. „Am avut două vicii în viață: fotbalul mi-a dat totul, fumatul aproape că mi-a luat totul", spunea Cruyff. În final, chiar i-a luat totul. „N-am timp să-mi fac griji de cancer, mintea mea e prea ocupată de fotbal", brava el. Însă joi, 24 martie 2016, la ora 13:26, la 68 de ani, sufletul lui s-a ridicat la cer, ca un înger. S-au scurs cinci ani de atunci. Cinci ani fără marele Johan.

Povestea numărului 14

Johan a purtat mult timp numărul 9 la Ajax. A ajuns la 14 dintr-o întâmplare. Înaintea meciului cu PSV Eindhoven, pe 30 octombrie 1970, colegul său Gerrie Mühren nu își găsea tricoul cu 7 pe spate. Cruyff i-a spus imediat: "Ia-l pe-al meu!". Cu 9. Iar el a luat prima bluză pe care a găsit-o în coșul cu echipament. 14! 

Și, după ce Ajax a învins cu 1-0, 14 a rămas pentru restul carierei. Cu excepția Barcelonei, unde deseori purta 9, fiindcă liga cerea ca jucătorii să aibă numere de la 1 la 11 în campionat. La CM 1974, a avut tot 14 (Johan și-a lăsat tricoul Adidas doar cu două dungi, el având contract de sponsorizare cu Puma), iar Ajax a retras numărul 14 ca un ultim omagiu.

Cruyff a inventat un dribling, un penalty și cunoscutul „rondo"

Cruyff rămâne în istoria fotbalului pentru tot ce a însemnat și a făcut el. Dar și pentru anumite lucruri. Cele pe care le-a inventat el. Pe 19 iunie 1974, în grupele Mondialului, Johan juca împotriva Suediei (0-0). La un moment dat, aflat la marginea careului advers, aproape de linia de fund, olandezul a fost atacat de Jan Olsson, fundașul dreapta scandinav. A simulat o centrare și Olsson a vrut să blocheze, dar batavul a tras mingea cu călcâiul prin spatele piciorului de sprijin și a rămas singur. Acea fentă a intrat în legendă drept „întoarcerea lui Cruyff". 

În sezonul 1982-1983, a bătut un penalty special, într-un meci Ajax - Helmond, din Eredivisie. Când a ajuns în dreptul balonului, nu a șutat, cum se aștepta toată lumea, ci i-a pasat lui Jesper Olsen, care avansase lângă el. Portarul a ieșit, dar danezul i-a repasat lui Cruyff. Și acesta nu putea rata. Ca antrenor, Johan a transformat "rondo" (cunoscut la noi ca „4 contra 2" sau "măgărușul") într-un exercițiu-emblemă pentru stilul său. Acesta era procedeul cu care își începea fiecare ședință de pregătire, baza jocului cruyffian: pasa pe spații mici, controlul mingii și formarea triunghiurilor.

Ultimul cadou al lui Johan

Cruyff a insistat ca, la despărțirea de Ștefan Kovacs, jucătorii lui Ajax să-i ofere românului o mașină Renault 15TL. Și Piști a plecat la volan.

19 iulie 1971, Amsterdam. Era ziua în care Kovacs, un tehnician din Estul continentului în vârstă de 50 de ani, care nu mai antrenase nicio altă echipă străină până atunci, sărea direct de la Steaua la Ajax. Care tocmai cucerise Cupa Campionilor Europeni. "Jaap van Praag, președintele «lăncierilor» cu cel mai mare succes, voia altă atmosferă în lot după plecarea «generalului» Michels. Și l-a găsit pe Piști, despre care «spionii» lui Jaap îi dăduseră numai informații interesante. Mai ales un stil deschis, de viață, dar și de joc", povestesc jurnaliștii olandezi.

„Johan Cruyff a fost idolul meu. A fost o plăcere să lucrez cu el. Mi-a inoculat fotbalul pe care îl iubesc, iar acum, ca antrenor, am ales aceeași linie de urmat, jocul are personalitatea fotbalului total. A revoluționat fotbalul" - Gică Hagi, între 1994 și 1996 la Barcelona

Testele lui Jopie

Atunci, pe 19 iulie 1971, a fost primul antrenament. „Îți place de noi așa, cu părul lung?", l-a întrebat un jucător în vestiar. „Eu vă pregătesc, nu sunt frizerul vostru", i-a zâmbit Ștefan, ieșind spre teren. Pe gazon, altă surpriză. De la Johan, maestrul glumelor. Sunt mai multe versiuni. Cruyff i-ar fi trimis o pasă tare, din apropiere, la nivelul genunchilor, dar antrenorul a reacționat rapid, blocând mingea. 

Sau ar fi fost un balon lung, de peste 30 de metri, pe care Kovacs l-a stopat elegant, pe șiret. Sau, a 3-a variantă, că Jopie, cum era alintat legendarul JC de mama sa, ar fi așteptat să-l vadă pe român întors și atunci ar fi declanșat tirul. Și totuși, tehnicianul, viclean, privind totul cu coada ochiului, ar fi avut vreme să evite amenințarea într-un mod care l-a impresionat pe Cruyff.

„Nu mai știu exact ce s-a petrecut în acele clipe, dar sigur era Cruyffie. Mereu le făcea farse antrenorilor", afirmă Sjaak Swart, 32 de ani atunci, 82 azi. A fost cucerit de Piști din prima clipă.

110-80. Țigări!

I-a mai plăcut ceva marelui jucător, încă de la început: că Mister nu-i interzisese să fumeze. A aflat mai târziu că Mister devora țigările chiar mai mult decât el, ceea ce era aproape imposibil. Kovacs, 110 pe zi. 5 pachete și jumătate. Cruyff, 80. 4 pachete. Pentru Ștefan, Johan a ridicat întreaga trupă la război împotriva conducerii spre sfârșitul acelui sezon, în aprilie 1972.

Se zvonise că vor să-l demită, după o calificare dificilă în finala Cupei Campionilor, 1-0 și 0-0 cu Benfica. „Secundul Grijzenhout și doctorul Rollink le-ar fi spus șefilor că jucătorii nu-l mai ascultă", potrivit presei batave de la acea vreme. 

Cruyff a reacționat: „Kovacs n-a greșit cu nimic, din contră. Priviți ce rezultate are! E timpul ca noi, fotbaliștii, să ne implicăm. Ascultați-ne!” Și totul s-a calmat. Ajax a cucerit în acel an CCE, titlul și Cupa Olandei, Supercupa Olandei și Cupa Intercontinentală. Cinci trofee. Formidabil.

Bancnota de 1.000 de guldeni

Cruyff l-a apreciat mereu pe Kovacs. Doar era cel ce i-a pus pe braț banderola de căpitan. Și îl admira și pentru stilul lui, ironic-elegant, în care depășea capriciile fotbaliștilor. N-a uitat că, odată, când el se plângea în vestiar că e accidentat la genunchi, deși nu era, însă n-avea poftă de antrenament, Mister a scos din portmoneu o bancnotă de 1.000 de guldeni și l-a mângâiat cu ea pe genunchi: „Nu-i așa că ți-au dispărut durerile?". Johan s-a amuzat și s-a pregătit normal.

La sfârșitul legăturii lor, în primăvara lui 1973, când aflase că Ștefan va părăsi clubul (și el urma să plece la Barcelona, pentru 6 milioane de guldeni, echivalentul a două milioane de dolari atunci), Cruyff i-a convins pe toți colegii să-i cumpere împreună o mașină celui care venea mereu la stadion pe bicicletă. Cadoul de despărțire. Un frumos Renault 15TL oferit de echipă antrenorului pe 19 mai 1973. Ultimul dar al lui Johan.

„Cei care cărau apa au crezut că au șampanie"

El a rememorat spre finalul vieții acea perioadă. „Kovacs ne-a spus încă din primele zile: «Hei, băieți, iată regulile mele! Voi reflectați, faceți o dată asta, o dată aia, apoi luați inițiativa. Emancipați-vă!»", și-a amintit Cruyff, detaliind: „La început, totul mergea perfect. Punctul forte era că noi, jucătorii, deveneam independenți, opiniile înfloreau în vestiar, iar disciplina era încă solidă de pe vremea lui Michels pentru ca echipa să-și păstreze coerența. În 1972, am jucat de departe cea mai bună finală a noastră. Cel mai frumos fotbal, care a extaziat lumea întreagă". 

Ulterior, fisurile din grupul batav au distrus atmosfera. „Când disciplina s-a dus, au apărut diferențele de opinie. Divergențele. Dintr-odată, cei care cărau apa au crezut că au șampanie. Și armonia a dispărut, încet-încet, pentru că anumiți jucători au luat inițiativa fără a ști într-adevăr unde merg, iar ei nu acceptau să fie contraziși. De aceea am părăsit Ajaxul în 1973".

Trofeele lui Kovacs la Ajax:

  • 2 Cupe ale Campionilor Europeni (1971-'72, '72-'73);
  • 2 titluri de campion al Olandei (1971-'72, '72-'73);
  • 1 Supercupă a Europei (1972); 
  • 1 Cupă Intercontinentală (1972);
  •  1 Cupă a Olandei (1971-'72).

CELE MAI FAIMOASE 10 CITATE ALE LUI JOHAN:

  1. Să joci fotbal e foarte simplu, dar să joci fotbal simplu e cel mai greu lucru care există.
  2. De ce să nu poți bate un club mare? N-am văzut până acum un sac de bani care să înscrie goluri! 
  3. La echipele mele, portarul este primul atacant, iar atacantul e primul apărător. 
  4. Calitatea fără rezultate e inutilă. Rezultatele fără calitate sunt plictisitoare. 
  5. Tehnica nu este abilitatea de a jongla cu mingea de o mie de ori. Oricine se poate antrena și va reuși asta, apoi poate merge la circ. Tehnica înseamnă să pasezi din prima, la viteza potrivită, exact la piciorul coechipierului.
  6. E dovedit prin cifre că, într-un meci, un jucător are mingea 3 minute, în medie. Așa că lucrul cel mai important e ce faci în celelalte 87 de minute, cele în care nu ai mingea. Asta arată dacă ești bun sau nu.
  7. Trebuie să avem grijă ca mingea să ajungă la cel mai prost jucător al lor. Ne-o va da înapoi imediat! 
  8. După ce ai câștigat ceva, nu mai ești la 100%, ci la 90%. Ești ca o sticlă de apă minerală căreia îi scoți dopul pentru puțin timp. Rămâne mai puțin gaz înăuntru.
  9. Nu sunt religios. În Spania, cei 22 de jucători își fac semnul crucii când intră pe teren. Dacă ar funcționa, atunci toate meciurile ar trebui să se termine egal.
  10. Jucătorii care nu sunt lideri adevărați, dar vor să fie, își critică mereu colegii după o eroare. Adevărații lideri din teren iau în considerare faptul că se vor face greșeli.

CV Johan Cruyff:

  • Data nașterii: 25 aprilie 1947; 
  • Locul nașterii: Amsterdam; 
  • Data decesului: 24 martie 2016 (68 de ani); 
  • Locul decesului: Barcelona; 
  • Post: atacant; 
  • Înălțime: 1,78 m; 
  • Cluburi: Ajax (1964-1973, 1981-1983), Barcelona (1973-1978), Los Angeles Aztecs (1978-1979), Washington Diplomats (1980-1981), Levante (1981), Feyenoord (1983-1984).

Citește și alte știri despre Cruyff: 

Retro GSP // VIDEO Liță Dumitru: „Cruyff? Un lord! Pele? M-a scuipat!”

De ce Johann Cruyff a refuzat să joace pentru Real Madrid, alegînd Barcelona!

Playtech: BOMBĂ! italienii au făcut anunțul astăzi despre Ianis Hagi. Acum e totul clar


Comentarii (15)
rocky5
rocky5  •  11 Aprilie 2021, 23:18
Postat de popicoo pe 10 Aprilie 2021, 14:40

Locul acestui articol este într-un ziar de sport, nu în gsp.

Se pare ca dintr-o regretabilă eroare a aparut aici...

remarque
remarque  •  11 Aprilie 2021, 12:43

Radoi si analistii care apreciaza jocul nationalei are trebui sa retina si sa inteleaga definitia fotbalului total. TOATA echipa se apara, TOATA echipa ataca.

ripensistu
ripensistu  •  10 Aprilie 2021, 18:38

E cu mult peste Maradona.

Vezi toate comentariile (15)
Comentează