Reconstituirea unei legende a boxului românesc » Aurel Toma, primul român care a boxat în Madison Square Garden

Acum 80 de ani, acest ziar descoperea un pugilist, la primul său meci ca profesionist: " Aurel Toma e mărunţel, dar iute şi foarte ambiţios", scria Gazeta Sporturilor în iunie 1931. Toma a urcat fulgerător scara durerii şi a succesului. A devenit campion european, aclamat de la Paris la Manchester şi primul român care boxează şi învinge în templul boxului din New York. Apoi, urma gloriei şi a vieţii sale s-a pierdut. Redacţia îşi face o datorie de onoare, recuperînd istoria acestui mare sportiv într-o amplă poveste scrisă, după luni de documentare, de jurnalistul Octavian Pescaru. Astăzi, primul episod.

Primul român care a boxat la Madison Square Garden a avut o poveste de viaţă incredibilă. A fost şofer, boxer, infirmier şi bellboy şi şi-a găsit sfîrşitul sub roţile unei maşini

- Bună ziua. Vă mai interesează subiectul Aurel Toma ?
-....!?...

- Mă numesc Sorin Nistor, locuiesc în Braşov şi sînt un urmaş al lui Aurel Toma...

Acest dialog avea loc la inceputul lui iunie. Căutam de mai bine de 2 ani să aflu povestea unuia dintre marii boxeri ai României. Aveam informaţii din diverse publicaţii interbelice doar despre activitatea sa din România pînă undeva spre sfîrşitul anilor '30. După ce s-a stabilit în SUA parcă o foarfecă nevazută a retezat orice legătura dintre Toma şi România. Schimbările politice de după război au făcut imposibilă aflarea vreunei informaţii despre el. Prin anii 50-60 tatăl său a trimis mai multe solicitări către ambasadele României de la Paris şi Washington fără a primi vreun răspuns. În anii '80 jurnalistul, scriitorul şi omul de teatru Mircea M. Ionescu a încercat şi el, fără succes, să afle ce s-a întîmplat cu cel supranumit "Spaima campionilor".

În 1975, George Mihalache i-a dedicat un capitol in cartea sa "Acei bărbaţi minunaţi şi mănuşile lor de box", însă naraţiunea decurge din lecturarea ziarelor vremii şi este strict legată de cîteva dintre meciurile lui Toma, fără detalii despre traiectoria vietţii sale. Norocul a făcut ca Sorin Nistor, cadru militar în Braşov şi urmaş al lui Aurel Toma să descopere pe site-ul unei publicaţii de limba română din SUA postarea mea în care ceream sugestii despre cum aş putea afla cîte ceva despre Aurel Toma. Cu doar cîteva zile înainte Sorin îl descoperise navigînd pe internet pe fiul lui Aurel Toma, Ronald Toma. Aşa am desluşit în mare parte, la 100 de ani de la naşterea sa, epopeea boxerului Aurel Toma.

Toată presa vremii era impresionată de Aurel Toma: "Mărunţel de statură dar iute şi foarte ambiţios"
Românul a boxat în 1937 cu Joey Archibald în Madison Square Garden, o arenă care avea, la aceea vreme, o capacitate de 18.000 de locuri.

Aurel Toma s-a născut pe 30 iulie 1911 la Babadag, într-o familie cu 8 copii. Mama, Ileana, era din familie de bulgari iar tatăl, Marin, se tragea din neam de oieri din zona Sibiului de unde venise în Dobrogea în a doua jumătate a secolului 19. În jurul lui 1924 Aurel pleaca la Bucureşti pe urmele fratelui său mai mare, Valeriu, care deschisese o cofetărie în Piaţa Amzei.

Cum şi cînd s-a apucat de box nu se ştie exact. Se cunoaşte doar numele antrenorului care l-a iniţiat în box : Petre Alexandrescu. Enciclopedia boxului menţioneaza primul său meci profesionist în iunie 1931 la Bucureşti. "Mărunţel de statură dar iute şi foarte ambiţios" îl caracteriza Gazeta Sporturilor pe cel care devenea de 2 ori campion european al profesioniştilor la categoria cocoş în 1936 şi 1938. Alături de Lucian Popescu, triplu campion european la muscă, pana şi cocoş, Toma a marcat boxul românesc şi internaţional în anii '30. A fost primul boxer român care a urcat în ring la Madison Square Garden şi totodată singurul român care şi-a construit o cariera în boxul profesionist american.

Afirmarea in Franţa
După o serie de meciuri disputate în ţară, în decembrie 1932 Aurel Toma ia drumul Parisului împreună cu mai mulţi boxeri români. În România condiţiile de pregătire erau precare iar un nume în lumea boxului nu-şi putea face decît luptînd în ţări cu tradiţie în acest sport. "Parisul însemnează idealul spre care toţi boxerii noştri holbează ochii şi întind mecanic mîinile ca spre un miraj unic şi salvator. Pentru toţi, Parisul e cheia succeselor, a consacrării şi a îmbogăţirii", nota GSP.

După un meci demonstrativ în care impresionează contra campionului mondial Victor Young Perez, lui Toma i se oferă un prim adversar în persoana filipinezului Joe Mendiola. Arbitrii văd egalitate iar românul atrage atenţia presei. Boxe scrie :"Toma este unul dintre cei mai buni cocoşi ai Europei". Într-o vreme în care boxul era rentabil pentru toţi numai pentru boxeri nu, Toma e nevoit să accepte un meci cu francezul Maurice Huguenin, "Prinţul ko-ului", în condiţii ireale.

E anunţat despre meci cu 2 ore înainte de gală în timp ce se afla în plin antrenament. Acceptă, pierde la puncte după 10 reprize dar cîştigă respectul presei şi al publicului. L'Auto, bunicul cotidianului L'Equipe, scria că pe drumul către vestiare "Toma a fost ovaţionat de spectatori care l-au bombardat cu flori şi i-au strecurat în palme bani şi ciocolată". După ce, la începutul lui 1934, îi învinge pe cocoşii francezi Etienne Mura şi Henri Sanchez, L'Auto constata că "Toma boxeaza cînd ştiinţific, cînd bătăios", iar campionul european la muscă, Praxille Gyde, uimit de forţa românului refuza să-şi pună centura în joc în faţa acestuia.

În aprilie 1934, noul său manager Georges Leclerc, îi aranjează un meci la Manchester cu titlul pe masă contra campionului mondial al categoriei muscă Jackie Brown în faţa căruia pierduse anterior la puncte, după o dispută foarte strînsă. Toma e însă lipsit de şansă. E obligat să revina în ţară pentru a-şi satisface stagiul militar. Leclerc intervine pe lîngă ministrul român de externe Nicolae Titulescu, aflat la Paris, cerîndu-i o păsuire, însă totul e în zadar.

Revenirea în Franţa şi cadoul lui Renault.
După catanie, "Tomiţã" cum îi spuneau prietenii, revine în Franţa hotărît să devină numărul unu în Europa. Sanchez, Barras, Perez,  Pladner, Huat, Cotti şi Angelman, campion mondial la muscă, se inclina pe rînd în faţa romanului. L'Auto descoperă în Toma "unul dintre cei mai stilaţi boxeri din cîţi am văzut vreodată pe ring".

Pe 7 martie 1936, la meciul cu Eugene Huat poreclit Pisica-Tigru, fost campion european şi mondial, asista şi industriaşul Louis Renault pentru care Toma lucra ca şofer şi ca mecanic auto. În faţa a 8.000 de spectatori în delir, românul îl mitraliază timp de 10 runde pe Huat şi obţine o indiscutabilă victorie la puncte. Entuziasmat, Louis Renault îl îmbraţişează pe român chiar pe ring şi îi promite un cadou deosebit. Peste trei zile Toma devenea proprietarul unui automobil....Renault.

Aurel Toma, campion al Europei
Seria de victorii îl aşază pe Aurel Toma în postura de challenger la titlul european deţinut de Joseph Decico. Francezul acceptă să boxeze la Bucureşti pentru o bursă de 20.000 de franci. Toma primeste numai 5000. Apropierea meciului cu Decico programat pentru 26 iulie 1936 stîrneşte o emulaţie deosebită în România. Revenit în ţară pentru pregătire, Tomiţă ţine prima pagină a ziarelor. E urmărit pas cu pas de jurnalişti şi de admiratori. Celebritatea sa atinge cote maxime astfel încît e invitat să dea lovitura de începere a amicalului Ripensia - FC Liverpool.

Printre nenumăratele ore de antrenament Toma işi găseşte timp să declare :"Ţintesc un singur lucru...gloria ţărei pe ale cărei meleaguri m-am născut". Stabilit pentru 26 iulie în aer liber, pe arena Venus, meciul cu Decico e amînat pentru 27 din cauza vremii nefavorabile. Unii dintre spectatorii veniţi la stadion pe 26 dorm acolo în aşteptarea întîlnirii de a doua zi.

Pe 27 iulie 1936 arena Venus geme de lume. Pentru prima dată în istoria sa postul naţional de radio transmite în direct un meci de box. În tribune sînt aproape 20.000 de spectatori. Printre ei şi tatăl său, care asista pentru prima oară la un meci al fiului.

Primele două runde sînt echilibrate. Francezul, cu alura de star de cinema, iute şi tehnic, face o impresie teribilă. Cu toatea astea în repriza a treia se duce cuminte la podea după o dreaptă la barbie. Următoarele 3 runde sînt dominate de francez, însă cînd toată arena îngheţase cu "Hai, Tomiţă!" pe buze, românul revine şi o cascadă de lovituri se revarsa asupra lui Decico.

Atacurile sale sînt atît de violente şi de numeroase încît dă senzaţia că de abia ar fi început meciul. George Mihalache descrie finalul rundei a 11-a în cartea sa :"Loviturile cele mai năprasnice pe care le-au văzut vreodată bucureştenii se opresc toate în Decico, care, copleşit de aceasta alură infernală, se retrage spre colţul lui şi-şi lasă braţele în jos, înfrînt. Tassin, managerul său, care ţinea buretele pregătit de vreo două minute...îl arunca în ring.

Decico a renunţat la luptă şi la titlul european ! Arena Venus a devenit un iad. Un strigăt uriaş e scandat de mii de voci :« Toma Aurel !...Campionul ! Cu braţele larg desfăcute spre cerul de iulie, Toma Aurel cheama parcă toate stelele să lumineze cel mai mare triumf al vieţii sale " La cîteva zile după meci avea să fie decorat de Regele Carol al II-lea cu care avea o strînsă legătura. Aurel Toma îi acordase lecţii de box Principelui Mihai şi fusese o perioadă şoferul personal al Regelui.

Prima aventură dincolo de Atlantic
Încoronat drept cel mai bun cocoş al Europei, Tomiţă se intoarce in Franţa unde mai bifează două victorii însă visul de a boxa în SUA nu-i dă pace. Renunţă la a-şi mai apară centura europeană, se îmbarca pe pachebotul Normandie şi în decembrie 1936 pune piciorul pe pămînt american.

În 4 luni îi răpune pe Librandi, Hook, Martin şi Archibald. Informaţiile despre meciurile sale ajung greu în ţară, la cîteva săptămîni după disputare. Cel care face oficiile de ofiţer de presă şi comunică telefonic sau în scris succesele lui Toma este locotenentul Alexandru Papana, bober şi aviator de excepţie, participant la vremea aceea la demonstraţii aviatice în SUA şi nelipsit de la partidele compatriotului său.

Richard Librandi scapa din mîinile românului datorită publicului care cere oprirea meciului pentru inferioritate. Meciul cu Archibald, care în 1938 avea să cucerească titlul de campion mondial la pana, se dispută la Madison Square Garden, astfel că Toma, învingator la puncte, devine primul român care boxează în templul boxului american. După Toma, avea să mai încerce o carieră în SUA, un alt roman, Milică "Milo Theodore" Teodorescu care între 1938 şi 1946 dispută o sumedenie de meciuri în America, inclusiv la Madison, dar fară prea mare succes.

Precursorul lui Aurel şi Milică este însa Costică Alexandrescu, alias Johnny Alex, prezentat de Gazeta Sporturilor în anii '30 drept "primul boxer profesionist al României". În peste 30 de meciuri, conform enciclopediei boxului, Alexandrescu a boxat intre anii 1913 şi 1924 numai în afara României, în Franţa, Anglia, Canada şi Statele Unite. După cele 4 victorii repurtate în SUA, Toma se întoarce pe bătrînul continent. Motivele ? Relaţiile tensionate cu promotorii americani care îi ofereau burse foarte mici, viaţa scumpă precum şi propunerile repetate, refuzate vehement, de a trînti meciuri venite din partea mafiei pariurilor.

Citeşte mîine pe gsp.ro continuarea poveştii primului român care a boxat la Madison Square Garden! Cărui boxer i-a încheiat cariera, cum s-a întors în SUA şi cum i s-a terminat viaţa!