SPORTURI  »  JOCURILE OLIMPICE  »  A MURIT ION GHIȚULESCU

AMINTIRI Inegalabilul Ion Ghițulescu » 7 povești de colecție cu celebrul comentator radio, din culisele Jocurilor Olimpice: „Am plecat cu salamul după noi!”

Articol de - Publicat vineri, 25 iunie 2021 10:12 / Actualizat vineri, 25 iunie 2021 10:12

Ion Ghițulescu, comentatorul radio care a inventat celebra emisiune „Fotbal minut cu minut", a murit joi seară, în propria locuință, la vârsta de 91 de ani. Începând cu 1951 a devenit reporter la secţia sport a Radiodifuziunii Române, iar până în momentul pensionării a participat la şapte ediţii ale Jocurilor Olimpice și trei Campionatele Mondiale de fotbal.

În volumul „Omul de la microfonul radio” dedicat maestrului Ion Ghițulescu, de către Corneliu Filip, comentatorul își povestea experiența de la cele șapte ediții de Jocuri Olimpice la care a participat în carieră.

Ion Ghițulescu la Roma (1960) » Cazare la o mânăstire de călugări, paznicul și câinele uriaș

Atmosfera era destinsă, prietenească. Sportivii se duceau să se plimbe pe străzile Romei, ziariștii puteau intra în satul olimpic doar cu ecuson, nu te oprea și controla nimeni. Am numit-o romantică pentru că toate cele care au urmat au fost altfel, cu multă rigoare, controale, rivalități deschise. 

A fost prima dintre Olimpiadele Iolandei, iar eu am avut ocazia să transmit în direct la radio primul dintre cele 13 recorduri mondiale ale ei. Iolanda a dominat între 1957 și 1967 toate cele 150 de competiții de atletism la care a participat. Într-una din seri, în incinta ruinelor „Termelor lui Caracalla”, am avut ocazia să văd un spectacol cu celebra operă Aida. 

Și o altă amintire. Noi, ziariștii, am fost cazați în diferite locuri. Eu, la o mânăstire de călugări, Mi s-a părut, și chiar așa era, foarte departe de satul olimpic, de stadion. La sugestia unor colegi de la Sportul popular, m-am dus la Ambasada noastră și am rugat să fiu cazat la „Academia di Romania”, care la primul avea și camere cu tot ce trebuie. Și am locuit acolo. La intrare era un paznic italian și un câine uriaș în curte. La telefonul paznicului eram chemat din țară ca să le transmit materialele, corespondențele.

+19 FOTO

Ion Ghițulescu la Tokyo (1964) » Satul olimpic, înconjurat cu un gard lung cu sârmă ghimpată

Olimpiada din Japonia a fost mult mai strictă și mai rigidă. De pildă, satul olimpic a fost organizat în fosta cazarmă și terenurile garnizoanei americane care a staționat acolo după înfrângerea Japoniei în 1945. Era pe un deal, înconjurată cu un gard lung cu sârmă ghimpată. Și foarte greu se intra în incinta sa. Trebuia să anunți dinainte că pleci și unde, dar și când te întorci. Când trecea un militar american pe un trotuar, japonezii treceau pe celălalt, numai ca să nu dea nas în nas cu ei. 

Să vă povestesc! M-am dus la stadionul Olimpic cu o oră mai târziu și începuseră întrecerile la atletism. M-am așezat la masa presei, iar colegii din preajmă, văzând că sunt din România, au început să-mi ceară date despre Mihaela Peneș. Deja câștigase titlul olimpic la aruncarea suliței! Nici eu nu știam mare lucru, dar noroc că aveam banca mea de date. 

Și a doua legată de atletism. Jocurile au avut loc târziu, prin noiembrie, cu ploaie multă. Concursul la săritura în înălțime s-a tot prelungit, încât se lăsase noaptea. Iolanda Balaș a vrut să doboare și recordul olimpic. Firește că a reușit, cu 1,90. Erau 20.000 de japonezi pe stadion, care au rezistat pe ploaie, ploaie rece, aplaudând-o îndelung.

Ion Ghițulescu la Munchen (1972) » I-au interzis să dea detalii despre atentat

Eram în Satul Olimpic când au fost luați ostaticii, era pe la patru dimineața. Centrul de presă, situat pe o colină. Pentru prima dată atunci, Radioul a realizat un lucru deosebit. Am făcut ceea ce se cheamă Olimpiadă din oră în oră, adică am avut circuit permanent pe radio. În ziua atentatului terorist am vrut să transmit o corespondență pe la ora 9. Primeam în timp real tot felul de amănunte. De la București, mi s-a răspuns sec: "Dumneata ești acolo trimis pentru probleme de sport, nu pentru chestiuni de această natură". Ca urmare, n-am mai transmis nimic. 

Eroul de la Munchen a fost Ivan Patzaichin! Am fost la baza olimpică unde s-au desfășurat întrecerile de canotaj. I s-a rupt pagaia cu care vâslea, dar a câștigat medalia de aur! Era un om destul de tăcut. Foarte greu scoteai vorbele de la el, declarațiile. Era încă acel lipovean adus din apele Deltei. Știa doar să tragă vârtos la pagaie, formidabil...

Ion Ghițulescu la Moscova (1980) » Cu salamul și conservele aduse de la București

Olimpiada era boicotată de toate țările din Occident. Era după invazia din Cehoslovacia. La întreceri, ca spectatori mergeau numai cine trebuia. În ceea ce ne privește, scandalul cu nota furată a Nadiei Comăneci. Un adevărat scandal, pentru că pe baza notelor pe care le-a primit, ea ar fi trebuit să ia titlul la individual compus. Dar, la ultima probă, era foarte aproape de o gimnastă sovietică, Elena Davîdova, s-a discutat aprins, o jumătate de oră la masa arbitrelor ce notă să-i dea. În final i s-a dat mai puțin decât merita. 

Seara, eu am scris un comentariu dur care s-a difuzat la radiojurnal de la ora 7. Mi-am spus clar opinia. Interesant este că după câteva ore am primit telefon de la București, la hotelul unde eram cazați, și mi s-a spus: "Ați comentat prea blând! Ar fi trebuit să dați mai tare în ei". Stăteam într-un hotel nou, splendid, construit de francezi. Pe atunci la Moscova nu prea era de mâncare, ne adusesem câte ceva de acasă: niște salam, conserve...

+19 FOTO

Ion Ghițulescu la Los Angeles (1984) » Diurnă de la americani și mașina de poliție

A fost una dintre cele mai bine organizate. Pentru economie nu sunam noi, pentru că nu aveam bani pentru așa ceva, ci ne telefonau cei din țară. În Centrul de presă, era o sală mare cu telefoane publice. Când auzeam sunetul, ridicam receptorul și transmiteam. Noi am mers acolo datorită americanilor! Ei ne-au plătit totul. Noi am achitat doar avionul București - New York și retur. De la New York încolo, toate cheltuielile le-au suportat ei. Zborul de la New York la Los Angeles l-am făcut la clasa I, unde nu mai călătorisem niciodată în asemenea confort. 

Venind prea târziu, nu mai aveam locuri pe la hotelurile din apropierea Centrului de presă și ne-au repartizat la un cămin studențesc. Americanii ne-au dat și diurnă. Dacă la noi era doar 4 sau 5 dolari, am primit 15 dolari! Oricum, drumul era lung, obositor. Mi-am scos pantofii și mergeam în șosete. S-a oprit și-un echipaj de poliție în dreptul nostru... Ne-au dus până la cămin și ne-au spus că e un cartier cam rău famat! A doua zi ne-am dus glonț la Comitetul de organizare și ne-au mutat pe malul Oceanului Pacific, condiții extraordinare.

Ion Ghițulescu la Barcelona (1992) » Florile, pisicile și maimuțele de pe Ramblas

Barcelona este unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am vizitat. Nu pot să nu-mi amintesc de celebrul bulevard Ramblas. Se vindeau flori, dar și tot felul de animale, de la pisici, maimuțe și alte animăluțe exotice. Am mai fost acolo și cu Steaua la un meci. Antrenorul Valentin Stănescu a mers și a cumpărat burtă de vită pentru ciorbă. A dat-o bucătarului de la restaurantul hotelului. 

La această Olimpiadă s-a lansat Elisabeta Lipă. Barcelona a fost prima Olimpiadă în care am fost mai mulți comentatori. Am realizat transmisii din oră în oră. Festivitatea de deschidere și cea de închidere au avut spectacole grandioase, cu participări uriașe. Atunci, spaniolii aveau și motive deosebite să facă un spectacol grandios. Aniversau 500 de ani de când Cristofor Columb, a descoperit continentul american.

Ion Ghițulescu la Atlanta (1996) » Turneul de adio și casa arsă a lui Margaret Mitchell

Organizarea a fost un dezastru. Competițiile nu începeau la oră fixă, de la hotel la Centrul de presă, autobuzele veneau când voiau, adesea eram obligați să luăm taxiuri. Niciodată în viața mea n-am văzut într-un oraș atât de mulți oameni grași, obezi, câți erau în Atlanta. Cei mai mulți erau negri. Am vrut să văd casa celebrei romanciere Margaret Mitchell, cunoscută pentru unicul său roman, „Pe aripile vântului”. 

Deși puteau să ne ofere deplasări la renumita casă, nu au făcut gestul de a ne bucura ochii, cu toate că era vorba de o emblemă a orașului. Am ajuns totuși și am văzut doar ziduri, scheletul casei, un gard metalic cu fotografii înfățișând imaginea casei-muzeu înainte de a arde. Am văzut muncitorii care stăteau, beau și mâncau mereu. La fel ca și oamenii de lângă Centrul de presă. După această olimpiadă am ieșit la pensie. Aveam atunci 66 de ani.

+19 FOTO

De ce a ratat două ediții de Jocuri Olimpice?

În 1976, la Montreal, "RTV a făcut economii și a fost să transmită și pentru Radio, tot un reprezentant a Televiziunii, în persoana lui Cristian Țopescu, care făcea zilnic câtea una-două transmisiuni în direct, restul fiind comentarii făcute de acasă, din studio. Atunci când Nadia Comăneci a luat prima notă de 10, Țopescu, care probabil nu se gândise, nu anticipase un asemenea rezultat, făcea transmisie de la natație. 

Noi am preluat de la agenții că Nadia a luat 10... Când a ajuns acasă a fost sancționat pentru aceasta și i s-a interzis pentru o perioadă scurtă să mai facă transmisii. De câte ori era pedepsit Cristian Țopescu, eu eram cel chemat de la Radio ca să facă transmisiile și pe televiziune". Iar în 1988, la Seul, în Coreea de Sud, „n-a mai fost nimeni trimis acolo, nici de la Radio, nici de la Televiziune...”.

Ion Ghițulescu, legendă a radioului din România

  • S-a născut pe 27 august 1930, la București
  • A studiat la Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, pe care le-a absolvit în anul 1949
  • A practicat rugby și baschet, la primul sport ajungând chiar în lotul național de juniori
  • A urmat cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti, absolvite în anul 1954
  • În 1951 devine reporter la secția de sport a Radiodifuziunii Române
  • În 1955 comentează primul meci din carieră, CCA Steaua - Energia Petroșani, scor 1-1
  • Între 1960 și 1989 a fost șeful Secției Sport și Informații a radioului public
  • Între 1965 și 1989 a fost vicepreședinte al Asociației Presei Sportive din România
  • În 1965 a pus bazele emisiunii „Fotbal Minut cu Minut”
  • Ultima transmisie sportivă în directă a fost în 2002, meciul Gloria Bistrița - FCM Brașov
  • În anul 2003, Președintele Ion Iliescu i-a înmânat lui Ion Ghițulescu „Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler”, pentru întreaga carieră.
  • Printre evenimentele la care a luat parte, ca trimis special al Radiodifuziunii, de unde a realizat transmisii live sau înregistrate, se numără: şapte ediţii ale Jocurilor Olimpice (1960, 1964, 1972, 1980, 1984, 1992, 1996), Campionatele Mondiale de fotbal (1966, 1990, 1994), Campionatele Mondiale de handbal.

CITEȘTE ȘI:

Toată lumea a crezut că Ion Ghițulescu era dinamovist » Comentatorul radio și-a dezvăluit secretul abia spre finalul vieții + ce a spus Cornel Dinu

A murit Ion Ghițulescu, comentatorul radio care a inventat „Fotbal minut cu minut" » „A fost și va rămâne cel mai mare dintre toți!”

Playtech: Averea colosală pe care o au de împărţit Anamaria Prodan şi Laurenţiu Reghecampf. Impresara a moştenit o sumă ameţitoare de la mama ei


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează