Articol de Florin Dincă - Publicat luni, 29 decembrie 2008 00:00
Roger Federer se afla la un pas de a deveni primul tenisman care triumfă de şase ori consecutiv la Wimbledon. Trofeul părea atat de aproape, dar Rafael Nadal i-a curmat visul elveţianului, învingîndu-l în ultimul act cu scorul de 6-4 6-4 6-7(5) 6-7(8) 9-7.
Federer sosea la Wimbledon după un sezon mai puţin glorios, comparativ cu cele din urmă. La Australian Open ratase finala, fiind învins de Novak Djokovici, în timp ce la Roland Garros, cînd toată lumea se aştepta să triumfe, Rafael Nadal l-a desfiinţat cu un umilitor 6-1 6-3 6-0. Doar două turnee cîştigase Federer înainte de Wimbledon, Estoril şi Halle, spre deosebire de 2007, cînd se impusese la mai importantele Australian Open, Dubai şi Hamburg.
NADAL ÎNCEPE ÎN FORŢĂ
Nadal intra în finală fără pic de presiune pe el. Era a treia finală consecutivă aici, lumea începea să nu îl mai privească drept un jucător talentat doar pe zgură, dar o înfrîngere nu ar fi şocat pe nimeni. De partea cealaltă... Cinci trofee şi 66 de victorii consecutive pe iarbă şi un singur meci depărtare de un record istoric, şase trofee consecutive la Wimbledon.
Şi presiunea şi-a spus cuvîntul. Rafa Nadal a profitat de începutul ezitant al lui Federer şi a lovit rapid. Break încă din primele gameuri şi ibericul avea deja 3-1. Şi-a păstrat avansul şi tabela de la All England Court arăta 6-4 în dreptul său.
Federer, împins de la spate de un public care l-a adoptat ca pe un adevărat britanic, a început perfect setul secund. Desprins la 4-1, elveţianul părea să readucă lucrurile la normal. Dar ce mai înseamnă normal? Nadal cîştigă cinci gameuri consecutive, şi conduce cu 2-0 la seturi.
PLOAIA ŢINE CU FEDERER
Se merge cap la cap în actul al treilea pînă la 4-4. "Fedex" îşi conservă serviciul şi... ploaia începe să cadă. "Covers on", cum ar spune britanicii, şi jocul este întrerupt. Minutele se scurg şi parcă norii nu vor să lase meciul să continue.
Se opreşte în cele din urmă ploaia şi jocul poate continua. Echilibrul nu se rupe şi totul se va decide la tie-break. Federer cîştigă la 5 şi reduce din handicapul la seturi. Din nou echilibru şi din nou tie-break, dar de data aceasta emoţiile sînt mai mari. Rafa face 5-2 şi are două servicii, suficient cît să îşi asigure titlul, dar Roger e magistral. Patru puncte consecutive îl readuc în set, iar succesul din tie-break în meci.
VICTORIA LUI RAFA!
Urmează decisivul, la fel ca anul trecut, dar de data aceasta Nadal e mai bun. Se ajunge la 2-2 şi 40-40 pe serviciul lui Federer, publicul îşi ţine răsuflarea, dar stropii de ploaie apar din nou. "De ce nu pune cineva un acoperiş la terenul ăsta!", cam aceasta a fost reacţia a zecilor de milioane de oameni din întreaga lume care urmăreau cu sufletul la gură o adevărată "finală a zeilor".
Şi începe din nou. Şi în ce stil revine Federer, doi aşi şi îşi cîştigă serviciul fără emoţii. Fără tie-break în ultimul set, acestea sînt regulile. Se înaintează greu, set cu set, din egalitate în egalitate, asta pînă la 7. Nadal face breakul! Conduce cu 8-7 şi serveşte de parcă n-ar avea doar 22 de ani şi n-ar fi în finala unui Mare Şlem de tradiţia Wimbledonului.
Victorie iberică după 42 de ani pe iarba londoneză. Nadal se prăbuşeşte pe gazon, Federer se prăbuşeşte în sufletul său, răul e deja făcut. Spaniolul cîştigă trofeul de care avea nevoie să arate lumii că nu este doar un simplu jucător de zgură, în timp ce Federer ratează o ocazie imensă de a mai doborî un record în lumea tenisului.
Pînă la finalul anului, Roger Federer avea să piardă şi prima treaptă a ierarhiei ATP în faţa aceluiaşi Nadal.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
