Articol de Andrei Crăiţoiu, Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 05 martie 2026, 00:07 / Actualizat joi, 05 martie 2026 00:48
Pe granița dintre Ferentari și restul orașului, acolo unde copilăria mirosea a zgură udă și a ghete de fotbal cu crampoane bătute în cuie, actorul Constantin „Bebe” Cotimanis a învățat primele lecții despre disciplină, entuziasm și competiție.
Înainte de a urca pe scenă și a ajunge sub luminile platourilor de filmare, a fost stadionul Veseliei, cu „nebunul” care alerga pe pistă strigând „Pasă! Pasă!”. Se descrie ca un fundaș dreapta care încerca să iasă în evidență. A jucat la grupele Stelei, a trăit febra campionatelor între străzi din pură bucurie, nu pentru bani sau imagine.
Astăzi, actorul vorbește cu aceeași pasiune despre FCSB, despre ce a însemnat Gigi Becali pentru destinul clubului, despre dezamăgiri, orgolii și jucători care nu mai cresc odată ajunși la București.
Între amintirile cu Vasile Zavoda, admirația necondiționată pentru Nicolae Dobrin și respectul pentru Gheorghe Hagi, Cotimanis face o radiografie tăioasă a fotbalului românesc de azi.
„Îmi place fotbalul românesc, chiar așa prost cum e de multe ori. Mă uit la el în speranța că se va îmbunătăți printr-o pasă, printr-o ceva”, spune actorul.
VIDEO. Constantin „Bebe” Cotimanis: „Ne dădeau ghete de fotbal. Le iubeam!”
- Domnule Cotimanis, ați crescut pe Strada Veseliei, nu?
- Am crescut la granița Ferentariului și joaca mea din copilărie s-a petrecut pe stadionul Veseliei. Și am o imagine de pe stadionul Veseliei. Era un personaj, un nebun, un mut, dar nu era mut, că scotea niște sunete. Punea batista în gură și îl lăsau arbitrii, nu știu ce, pentru că era destul de disciplinat, alerga pe pista de atletism. Și spunea, în funcție de fază: „Pasă! Pasă! Pasă!”. Și țin minte că a jucat lotul național de tineret un meci amical cu nu știu cine și aveam o extremă foarte bună. Când a luat-o nebunul, omul ăsta care era de o veselie corespunzătoare denumirii stadionului, întrecea extremele de la echipa națională prin viteză! Era slab și alerga.
- Nu v-a atras fotbalul, ca pe toți copiii?
- Vai de capul meu! Păi, am fost și eu la Steaua 23 August. L-am avut antrenor pe Drăgan, care a fost centru la Steaua. Și, la un moment dat, domnul Fabian, care era la 1954... M-a luat și am jucat alături de Aelenei. Ăla slab și extrem de dârz. Eu jucam fundaș dreapta.
- Cel mai ușor post.
- Conform cu talentul, că nu eram un talent deosebit. Hai să vă spun o fază! Ne antrenam pe terenul 5 din ansamblul „23 August”. Terenul de zgură, ăla era terenul nostru. Terenul 4 era mai de lux, unde repetau ăștia dintr-un an mai mare decât noi. Și ne dădeau ghete de fotbal. Le iubeam!
„Noi trăiam pentru fotbal, n-aveam altă joacă, n-aveam pârlitul ăla de telefon...”
- Așa...
- Cu mirosul ăla, cu tot ce era, cu crampoanele alea care erau făcute din feliuțe de piele și bătute cu cuie. Le simțeam în talpă, dar nu conta! Eram atât de entuziasmați că încălțăm niște ghete de fotbal, niște jambiere, niște chestii de-astea. Și era o vreme ploioasă, ploua în dușmănie. Terenul de zgură era mocirlos. Și a apărut la echipa noastră un fotbalist și a lovit mingea aia udă.
- Cine era?
- Mingea aia cu șiret și ușor țuguiată, în care noi de-abia puteam să dăm și nu îndrăzneam să dăm cu capul la centrări, pentru că aia era. A apărut Zavoda II! Și am văzut și eu cum arată un fotbalist, Vasile Zavoda. Și când a dat un șut la mingea aia, ne uitam ca la filmele astea SF. Zic: „Cum poate omul ăsta să dea?”. Și avea Zavoda niște picioare... O pulpă extraordinară! „Uite, mă, noi n-o să dăm în viața noastră!”. Am prins vremuri foarte frumoase.
- Prima echipă cu care ați ținut, datorită tatălui, a fost Progresul.
- Și dragostea mea s-a prelungit, pentru că în Dr. Staicovici se organizau campionate de fotbal între străzi, o dată pe an. Ce era asta de fapt? Nu apăruse Daciada. Acolo se făcea selecția copiilor talentați. Și jucam... Stăteam pe Strada Echinocțiului. Noi trăiam pentru fotbal, n-aveam altă joacă, n-aveam pârlitul ăla de telefon... Trei echipe de fotbal pe trei străzi. Și ne înscriam acolo cu trageri la sorți și jucam. Alergam de ne dădeam sufletul.
- Și-ați continuat campionatul și după ce v-ați mutat?
- M-am lăsat de fotbal când m-am mutat din Ferentari în Dudești. Mama a zis: „Hai totuși să-i dăm o educație copilului!” și ne-am mutat în primele blocuri din Balta Albă, în H26. Erau mai multe blocuri făcute, dar tata a lucrat ca electrician la unul dintre ele și a primit... Și jucam fotbal la Liceul 39.
Dumnezeu n-are de-a face cu fotbalul. Sau are de-a face, dar mai puțin decât își închipuie Becali. Eu consider că Steaua joacă acum cel mai prost fotbal din divizie, din liga națională. Cel mai prost și mai neorganizat! Am văzut organizare până și la Metaloglobus!! N-au jucători de valoarea aia care să facă... Îmi pare rău, că sunt jucători de valoare și toți care au ajuns la FCSB s-au dus în jos. Unul n-a săltat mai sus. Bîrligea, mă uit ce însemna el pentru Cluj și aici ce înseamnă pentru FCSB
Constantin „Bebe” Cotimanis, actor
„Pe Vinicius îl urăsc! Olaru mă enervează la culme”
- Care a fost primul fotbalist pe care l-ați admirat?
- Mateianu. Apoi, Aurică Beldeanu. El era mai mare decât noi. La un meci d-ăsta între străzi a intrat Aurică Beldeanu și ne-a dat gol pentru strada noastră, pentru Echinocț, de la 30 de metri. El a dat lovitura și a ieșit afară repede... Nu cred că acum mai aduni în toată țara copii care să joace fotbal într-o preselecție de-asta în cartierele noastre cât se adunau acolo.
- Dar fotbalistul român pe care l-ați iubit cel mai tare?
- Dobrin, Dobrin, Dobrin. Îl iubesc și pe Hagi, dar discutăm despre fotbalul într-un timp și în altul. Într-un fotbal în viteză și ăla ușor static, mai static.
- Da.
- Vrei să spun un fotbalist care mă enervează la culme? Olaru! Rămâi în 10 când nu te aștepți. Că stai la cheremul nervilor lui... Nu e cel mai nervos, dar trebuie să ai și valoare să te joci de-a Vinicius, pe care l urăsc și pe ăla. Când îl văd ce face el acolo... De ce fugi tu, când dai gol, în fața celeilalte galerii și îi faci cu steagul? Eu l-aș lăsa pe bară mai mult timp pentru gesturile astea. Nu faci așa ceva!
- Acum cu ce echipă țineți?
- Eu sunt fan Steaua. Eu consider că asta e Steaua, a lui Becali. Că dacă n-o lua Becali, nu aveam nicio performanță. Până una-alta, mă uit la Steaua aia care a rămas, săraca (nr. din Liga 2). Aia e ceva... Cred că dacă se schimbă legea, apare una și mai proastă.
Am jucat cu Kira Hagi în filmul «Între chin și amin». Foarte talentată, a făcut școală de actorie în America. Bineînțeles, avea și pe cine să moștenească. Se pare că ea va moșteni Farul. E chestie pe surse, nu ți le spun... Dar asta e dorința lui Gică Hagi, Kira să conducă, să managerieze Farul, și are darul ăsta. Am întrebat-o: «Și tu accepți chestia asta?». «Mă mai gândesc, dar tare aș vrea». Iubește sportul, fotbalul, a crescut acolo și e crescută excepțional
Constantin „Bebe” Cotimanis, actor
A mers de două ori la Muntele Athos
Cotimanis a dezvăluit în emisiune că a mers de două ori la Sfântul Munte și a avut emoții și trăiri speciale. „Tocmai de-aia mă mai duc! Eu pentru mine, pentru sănătatea mea nu m-am rugat niciodată. M-am rugat să îmi dea lumea putere să îi pot ajuta, să nu îi supăr pe ceilalți oameni. Lucru care nu îmi reușește deloc. Nu mă duc la slujbă decât rareori”, spune actorul.
„Am un perete de zece icoane făcute de prietenul meu Cristian Dragomirescu, cel mai mare portretist în viață considerat de când era student. Acum e preot la Ștefănești. El mi-a dăruit pe rând, așa, de-a lungul timpului, zece icoane.
Și îl consider cel mai bun iconar pe care îl avem acum. Și am peretele și spun așa: Iisus Hristos, Maica Domnului, Nașterea Domnului, Sfânta Iuliana, marele evanghelist Luca, Sfântul Mina, pe care îl rog pentru copiii mei, pentru Adela, Matei și Ștefan... Am un ritual al meu, aprind candela și mă rog la toate astea”, a mai precizat Cotimanis.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
