FOTBAL  »  LIGA 1  »  GSP LIVE

EXCLUSIV Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”

Articol de - Publicat vineri, 20 mai 2022 13:54 / Actualizat vineri, 20 mai 2022 16:45

În direct, la GSP Live, Ionuț Puțanu (28 de ani) a acceptat să vorbească despre cariera sa tumultoasă. „Toate amintirile negative le-am închis într-o cutie și am aruncat cheia. Acum trebuie să caut cheia”, a spus fostul fundaș central crescut de Academia Hagi.

Ionuț Puțanu (28 de ani) era acum un deceniu căpitanul naționalelor U17 sau U19 ale României. Adus de Hagi la Academia lui în 2009, fundașul central se anunța un mare talent, însă destinul l-a dus pe alt drum. În 2012, era suspendat de la loturile naționale pentru un an, alături de alți colegi, pentru comportament nesportiv la Turneul de Elită din Serbia. Matur, Puțanu recunoaște că atitudinea lui față de fotbal s-a schimbat odată cu dobândirea statutului de jucător din Liga 1. 

După despărțirea de Viitorul, au urmat ghinioanele, iar cariera din fotbal s-a năruit. Acum, fotbalistul joacă în liga a opta germană, la SV Pforzheim - club din orașul în care Jurgen Klopp debuta în 1987 în fotbalul profesionist - și lucrează de luni până vineri într-o fabrică.

36 de meciuriși un gol are Ionuț Puțanu în Liga 1 pentru Viitorul, între 2012 și 2015

- Ce faci, Ionuț? Înțeleg că ai zi liberă. 
- Nu e chiar programul pe care mi l-am imaginat, dar mă adaptez. Ținând cont de faptul că m-am angajat, fotbal e acum mai mult ca un hobby. 

- Cum te descurci? Ce lucrezi?
- E mai atipic. Fac tablouri. Lucrez într-o fabrică unde se produc rame pentru tablouri. În principiu, e ușor, totul e mecanizat. Nu e vreo artă. Dacă am putut să fac și eu înseamnă că poate oricine. Introduci un lemn într-o mașinărie, introduci datele cum vrei să iasă și ies bucățile, le asamblezi și aia e. 

- Ce program ai și cât câștigi? 
- Lucrez de la 7 dimineața la 4 după-amiaza. Vinerea am până la 12. Câștig mai mult decât dacă aș fi lucrat în țară în domeniul ăsta. Nu se compară cu salariul din fotbal. (amuzat) Dar îl iau la timp. 

- Și când mai ai timp de fotbal? 
- Mă duc acasă, fac un duș, mănânc ceva și seara avem antrenament la 7. Mă duc cu jumătate de oră înainte, seara la 9 sunt acasă. Facem două antrenamente de două ori pe săptămâna și duminica e meciul. Nivelul la liga opt aici e cam ca la o echipa de mijlocul clasamentului de la Liga 3 din România. 

Toate amintirile negative le-am închis într-o cutie și am aruncat cheia. Acum trebuie să caut cheia.

- Ionuț Puțanu, fost căpitan România U17

- Mi-ai trimis niște date cu parametrii fizici ai jucătorilor de la ultimul vostru meci. Cum e posibil la liga a opta?
-  Da. Suntem o echipă care își dorește mult, am promovat cu șase etape înainte. Acolo sunt sprinturile, viteza maximă atinsă, kilometri alergați. Avem cipuri cu GPS. Știu că în România sunt echipa de primele ligi care nu au așa ceva. Aici am înțeles de ce noi suntem unde suntem, iar nemții sunt unde sunt. Noi avem cipuri la liga a opta, iar în România nu sunt nici măcar bidoane de apă pe la liga a treia. 

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Așa arată raportul privind parametrii fizici ai unei echipe de liga a opta din Germania

- Am văzut că sunt mai mulți români la echipă, dar tu ești singurul cunoscut. Ai jucat în Liga 1, ești un star la echipă. 
- Ei au jucat pe la liga a patra, au venit aici să muncească. Sunt mai vechi la echipă, au vreo doi ani. Eu sunt singurul din club care a jucat într-o primă ligă undeva. Sunt un caz mai atipic, toată viața am fost așa.

Ionuț Puțanu: „Am fost păcălit de impresar”

- Cum ai ajuns în Germania? În CV-ul tău scrie că ai fost legitimat între 2016 și 2018 la FC Nottingen, dar într-un schimb de emailuri din 2018 federația germană anunță FRF că nu ai fost niciodată legitimat la DFB. 
- Da, așa e. Mi-am rupt genunchiul la primul meci pentru Nottingen, un amical. Ne înțeleseserăm, urma să semnăm contractul, totul era ok, dar m-am accidentat. Era o fază normală, am schimbat direcția de alergare și am auzit „trosc”. S-a schimbat totul într-o secundă. 

- Ce s-a întâmplat după? Practic, erai jucătorul nimănui, nu aveai contract. Cine ți-a plătit cheltuielile pentru refacere? 
- Cei de la Nottingen au plătit operația, recuperarea. N-am plătit niciun cent. Spre deosebire, când m-am întors acasă, la Galați, am mai avut o accidentare și acolo mi-am plătit tot din buzunar. Inclusiv recuperarea.

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Puțanu, pe patul de spital, după operație

- Dacă te-ai uita în urmă, cum ți-ai descrie cariera? Erai căpitanul naționalelor României de juniori. 
- Am avut o carieră inconstantă. Am atins culmea destul de repede, la fel și dedesubturile. N-am avut o constanță. Din toate problemele adunate rezultă ce se întâmplă azi. 

- Accidentările au venit mai târziu. Care ar fi alte explicații pentru declinul carierei tale? 
- Deciziile proaste luate. Poate n-am fost nici cel mai profesionist fotbalist din lume. Aș fi ipocrit să spun asta. Plecarea din 2016 în Germania nu a fost inspirată. Mai aveam doi ani de contract cu Viitorul, dar am fost păcălit și am rupt contractul. Peste un an, Viitorul a luat titlul. 

- Cine te-a păcălit?
-  Familia mea era în Germania. Sora mea stă de 13 ani aici, ai mei au venit și ei după. Tendința a fost mereu să merg spre Germania. Am avut un impresar care a zis că mă poate duce la Karlsruhe, în liga a doua, pe alte sume decât ce primeam în țară. Eram tânăr, încântat de anumite transferuri ale lui. Mie îmi conveneau sumele, dar se pare că lui nu i-a convenit comisionul. M-am trezit singur. Pasul de a rupe contractul îl făcusem, mi-a fost destul de greu. Am fost primul jucător care a putut rupe contractul cu Viitorul, eram apreciat de domnul Hagi. 

- Cine e acest impresar?
-  Am mers pe încredere. Nu are rost să-i dau importanță, l-am uitat de mult. Cel mai important e pentru tinerii jucători să asculte de părinți, de apropiați și să aibă continuitate. Impresarii își văd întâi interesul lor. Totul era rezolvat încă de la plecarea din România, dar s-a produs un colaps. Agentului nu i-a convenit ce primea el, dar mie mi-a zis că nu mă mai vrea clubul. 

- Și ce ai făcut? 
- Nu voiam să mă mai întorc în țară. Am zis să început de undeva. În zonă era Karslruhe, la liga a doua, iar următorul club ca valoarea era Nottingen, la liga a patra. Era deja august, m-am grăbit. Am mers singur, totul era OK, dar m-am accidentat.

De ce a semnat Ionuț Puțanu cu Rapid pentru doar o săptămână

- Cu câteva luni înainte, în presă a apărut anunțul că ai semnat cu Rapid. Ai pozat cu tricoul, dar nu te-ai mai dus. De ce?
- Reziliasem cu Hagi și am avut ofertă să merg la Rapid. Semnasem, totul era OK, echipa era în cantonament în India. O săptămână, m-am pregătit în țară cu doi spanioli care veniseră și ei. 

Când am ajuns la Rapid, realitatea era cruntă. Salariile erau neplătite de opt luni, era un angajat care nu luase banii de 24 de luni. M-am dus și am întrebat dacă mi-au înregistrat contractul. Nu o făcuseră, așa că le-am zis că nu pot să stau. M-am dus la Brașov, unde jucasem în tur. Rapid a intrat în faliment, dar și la Brașov aveam întârziere vreo 4-5 luni la salariu. 

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Puțanu prezintă tricoul Rapidului, club cu care a semnat un contract neînregistrat la LPF

- În 2017, Viitorul a luat titlul. Regreți că n-ai rămas? 
- Da. De aia vorbeam despre deciziile neinspirate luate. Și dacă jucam și dacă nu jucam, acum spuneam că am o medalie de campion. 

- În ultimul an la Viitorul ai avut un meci slab cu FCSB în urma căruia Hagi te-a trimis la echipa a doua, în liga a patra, spunând că trebuie să te gândești la atitudinea ta. N-ai avut o perioadă grozavă. 
- Nu a fost chiar așa rău sezonul. Meciul ăla a fost groaznic. Am fost eliminat degeaba, dar am făcut un penalty. M-am poziționat prost. Greșeli de joc pe care acum nu le-aș mai repeta. M-am învățat minte. Iar despre trimisul la echipa a doua pot să spun că atitudinea mea n-a fost întotdeauna cea mai bună. 

- Ce făceai greșit? 
- La vremea respectivă, credeam că mi se cuvine totul. Când ești tânăr, pe val, e greu. Începi să te relaxezi și să crezi că lucrurile vin de la sine. Poate nu mai faci la fel sprinturile, nu mai alergi la fel de mult. 

Sunt multe chestii adunate care pot duce la declin. Nu aveam probleme în viața extrasportivă. Ieșeam cu toții, dar nu pierdeam nopți. Singura problemă era la antrenamente. Crezi că se învârte lumea în jurul tău. 

- Hagi te-a trimis la liga a patra și nici acolo nu ai jucat. 
- Era o pedeapsă mare. A vrut să-mi transmită un mesaj. Gândindu-mă acum, și eu aș fi luat decizia asta. Atunci, când m-am întors la prima echipă, tot eu eram supărat. Îmi știrbise orgoliul de fotbalist.

Ionuț Puțanu a jucat în faimosul 5-2, și-a dat două autogoluri cu FCSB

- Ai jucat în meciul cu cântec câștigat cu 5-2 din Ghencea, un subiect redeschis zilele trecute de George Becali. Dintre fundașii Viitorului tu ai primit nota 5 în Gazetă, cea mai mică. 
- Am făcut un penalty. În ce privește discuțiile, ele vor apărea mereu atâta vreme cât domnul Becali și domnul Hagi sunt înrudiți. Meciul ăla a fost meciul vieții noastre. Steaua nu era Steaua, era echipa a doua. Iar noi nu aveam echipă rea. Eram supermotivați, am prins și o zi bună. Dar jocuri de culise nu au fost. Cei de la FCSB nu și-au asumat rezultatul atunci, au căutat un alibi. La fel ca azi, de ce n-au luat titlul. 

- De ce nu au luat titlul acum? 
- Campionatul nu s-a pierdut cu Voluntari, e un întreg sezon în spate. Nu poți spune că nu s-au dat la o parte. E trist că se mai discută așa ceva în 2022. Sunt în Germania și văd lucruri diferite ca mentalitate. Nu avem nicio scăpare. Suntem jos și vom fi și mai jos. 

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Puțanu respinge. Fază din meciul FCSB - Viitorul 2-5 despre care George Becali a spus că a fost omenie

- În 2013, ți-ai dat două autogoluri într-un meci cu FCSB. Presa ajunsese să scrie că tu comiți greșeli doar în meciurile cu ei. 
- E un paradox. În meciul ăla FCSB era foarte puternică, presiunea era pe fundașii noștri centrali. Am avut ghinion, poziționare foarte proastă. Dacă nu greșeam eu la goluri, veneau alte greșeli. Eram un copil de 19 ani, am cedat. 

Dar ce s-a speculat a fost o prostie și uite că atât de bine mi-a mers încât acum muncesc în Germania. Cred că autogolurile mele bătuseră un autogol vechi de 60 de ani. Nu doresc nimănui să bată recordul ăsta, prefer să rămân eu ultimul. 

- De ce? Ce simte un fotbalist în vestiar după un meci în care își dă două autogoluri? 
- A fost groaznic. Nu știam cum să gestionez situația. Am avut o perioadă bună după în care îmi era și frică să lovesc mingea. Credeam că mi se va întâmpla ceva. Mental, am fost căzut. Hagi mi-a dat încredere, dar din interiorul meu pornea ceva. 

Fusese și un meci cu FCSB. Dacă îmi dădeam autogoluri cu Gaz Metan, nu cred că era așa o mare problemă. Dar așa toată presa era atentă. Oriunde mergeam, eram asimilat cu cele două autogoluri, nicidecum cu lucrurile bune pe care le făcusem.

Cum explică Ionuț Puțanu suspendarea de la loturi

- În 2012, la Turneul de Elită U19 din Serbia, tu și colegii tăi de la națională ați fost acuzați de comportament neprofesionist și suspendați un an de la loturile naționale. Presa v-a catalogat „bețivii de la Belgrad”. Ce a fost acolo? 
- Nu am avut drept la replică atunci. Eram niște copii. A fost o singură problemă acolo: nu ne-am calificat. Ca să-și scoată pata, au aruncat-o pe jucători. Eram generație de (jucători născuți în) 1993 și noi jucam cu jucători de 1994. Au fost lucruri bune, dar s-au uitat. Ce s-a scris a fost dat de un singur om care trebuia să fie doctor, nu scenarist.

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Puțanu este eliminat în meciul decisiv cu Serbia, pierdut cu 3-0

- Te referi la doctorul lotului Cornel Bârsan, decedat între timp? 
- Da. El era pe scenarii. Era un angajat vechi, venea dintr-o eră în care trebuia să spui lucruri, altfel nu puteai să rămâi pe post. A rămas cu deprinderi de atunci, dar realitatea a fost cu totul alta. Dacă băteam Serbia, nu mai eram bețivi ci eroi. 

Majoritatea jucătorilor au respectat programul, doar cinci, respectiv Vaștag, Puțanu, Dobrosavlevici, Popescu și Gavra, s-au întors la la ora 23.45, într-o suspectă stare de ebrietate. Au fost așteptați de antrenorul principal și staff-ul medical, care nu i-au informat pe ceilalți membri ai conducerii delegației, tăinuind săvârșirea acestei grave abateri.

-  după incidentele din 2012

- Nu a venit antrenorul după voi la restaurant? 
- Era prânz, nu seara. Am avut liber. Ni s-a spus că putem să consumăm o bere și să mâncăm ceva. Am bătut o bere și am mâncat o pizza. Poveștile că ne bălăngăneam și că ne-a văzut delegatul UEFA au fost niște aberații. Totul a fost să dea în noi, să-și creeze un alibi pentru necalificare.

-  În raport se scrie că ai tăbărât pe un platou cu cartofi prăjiți, dar antrenorul Stângă ți-a interzis și tu ai plecat supărat în cameră. 
- Meniul așa a fost. Înainte de meciul cu Serbia, seara, am avut în meniu mici cu cartofi. Altceva n-am avut. În loc să verifice lucrul ăsta, doctorul ne verifica pe noi.

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Puțanu și Vătăjelu, dezamăgiți la finalul meciul cu Serbia

„Hagi pune presiune, așa se cerne sita”

- Ai fost la Academia Hagi de la 15 până la 22 de ani. Cum a fost să lucrezi cu Hagi? Un coleg de-ai tăi spunea că s-a legat de mână cu el și-i arăta pe gazon unde trebuie să stea pentru a bloca unghiurile de pasare. 
- Da. Și uneori îți spunea de dinainte ce se va întâmpla. „Du-te acolo!” Și mingea venea acolo. E uluitor. M-a luat și pe mine de braț și îmi explica. Tehnico-tactic, am acumulat un bagaj uluitor, cum nu cred că acumulezi în altă parte în țară

Câte ore am petrecut la tablă, explicând, arătând, repetând apoi pe teren. E uluitoare răbdarea dânsului. Ar trebui apreciat și copiat.

-  Nu cumva faptul că Hagi bagă jucătorii în ședințe foarte lungi în care urlă la ei, îi înjură, induce jucătorului o frică inhibatoare? Ai simțit asta? 
- De înjurat, nu. Pune în schimb o presiunea. Își dorește. Când nu ies lucrurile la meci, înseamnă că e o problemă undeva. Metodele dânsului cred că sunt foarte bune. Așa se și cerne sita. Mentalul așa se face. Cei slabi cedează. 

În fotbal nu au cum să fie doar zâmbete și lucruri frumoase. Noi avem tendința de a fi biciuți, altfel nu pricepem.

- Sita cerne, dar de ce crezi că niciun jucător de la Hagi nu a ajuns într-un campionat mare, la o echipă din prima jumătate a clasamentului?
- Cel mai valoros român e Răzvan Marin, nu?! Ok, nu cred că noi cu totul, ca națională, ca societate, nu ne aflăm într-un moment de top. Noi avem lacune în orice. Dacă ar fi 15 proiecte ca ale domnului Hagi ar fi competiția mult mai mare. 

Mărturia unui căpitan de națională ajuns muncitor în Germania: „Credeam că mi se cuvine totul. Începusem să mă relaxez și să cred că totul vine de la sine”
Puțanu, alături de colegi de la Academia Hagi. Vână e primul din stânga, Toșca, primul din dreapta

- În cei trei ani de Liga 1 a fost vreo ofertă pentru tine primită de Viitorul? 
- (Râde) Da, auzisem ceva… 

- De unde?  
-(Râde și evită răspunsul)… 

- De la FCSB? 
- Da. Paradoxal. Știu că era interes, am aflat după. A fost când a plecat și Iancu. S-a discutat de anumite sume, dar nu știu de ce nu s-a rezolvat. Poate n-am mai avut eu constanță. 

- Cum crezi că va fi viitorul fotbalului românesc?
- Sumbru. Dacă te uiți la națională, la echipele de club, vezi că suntem tot în scădere. Prăpastia de adâncește. Nu știu cum de nu observăm. 

În România, nu avem o bază solidă pentru pregătirea fotbaliștilor tineri. Când ajungem afară se văd lacunele. De pregătire, de intensitate.

- Ionuț Puțanu, fost căpitan România U17

- Cum îți dorești să-ți fie viața de acum încolo? 
- Liniștită. Am o fată lângă mine care mă susține. Familia mă susține, am prieteni aici. Sincer, viitorul meu e în Germania. Poate ce am învățat eu va fi de folos cuiva. Poate copilului meu. Să dea Domnul să aibă talentul meu și să fie născut aici. 

- În final, ai un sfat pentru tinerii fotbaliști de un fotbalist care la un moment dat avea o carieră promițătoarea în față?
- Să fie serioși. Să muncească și, în caz de dificultăți, să-l asculte pe Piedone. Să-și facă bagajele și să plece din țară.

În Liga 1, parcă nu a vrut nimeni să ia titlul. Îl împingeau de la una la alta. CFR are stabilitate, are liniște. La FCSB e liniște când e seară și se doarme. Lor le mai trebuie fotbaliști de valoare. Valoarea constă în titluri câștigate, nu în ce scrie presa.

- Ionuț Puțanu, fost căpitan România U17

VIDEO Vezi aici interviul cu Ionuț Puțanu

Citește și alte articole:

Lovitură de teatru! CSA Steaua a dat în judecată FRF la TAS și cere suspendarea barajului: „Așteptăm să primim decizia”

Real Madrid, în corzi: Mbappe e la un pas să semneze cu PSG, momit de cel mai mare contract din ISTORIA fotbalului

Playtech: ALERTĂ! Ce pățesc românii care tranzitează Bulgaria spre Grecia. Polițiștii îi pândesc și apoi aplică această metodă


Comentarii (6)
hofer
hofer  •  20 Mai 2022, 19:50

Degeaba ai cap daca nu ai minte.

rilu
rilu  •  20 Mai 2022, 18:29

Asta e jucator nu fotbalist.

rilu
rilu  •  20 Mai 2022, 18:06

Asta e jucator nu fotbalist.

Vezi toate comentariile (6)
Comentează