Articol de Eduard Apostol - Publicat luni, 29 februarie 2016 09:36
Un material de genul reportaj sau interviu îl faci fiindcă asta presupune meseria de jurnalist. Din dorința de a schimba monotonia trepidantă a cotidianului. Din dorința de ceva nou. Din curiozitate. Doar că personajul din fotbal cu care vrei să dialoghezi nu e întotdeauna convins că doar atracția de inedit te mână în demersul tău. Iar dacă omul respectiv a fost, cândva, un om important al temutei Cooperative, interacționând la viața lui și cu un batalion întreg de membri de partid, "cadre", securiști, politruci, uteciști, etcetera, atunci "fandacsia-i gata"!
"Cine te-a trimis? Hai, spune drept!". Bărbatul își poartă bine cei 70 de ani și te scrutează cu ochi ca de gheață. Romeo Pașcu, nea Romică, Romel sau "Breakdance", a văzut și a auzit și mai multe la viața lui. Răspunsul "Păi, cine să mă trimită?, șefii de la ziar, cine altcineva?!" îl întrigă.
"Hai, Edișor, spune drept! Cine? De ce după atâția ani ți-ai adus aminte de mine să faci interviu? Mai ești pe Dinamo, te-au trimis "ăia"?". "A fi" pe o echipă sau "a răspunde" de ea se traduce, în limbaj jurnalistic, prin a te ocupa zilnic de respectiva și a alimenta ziarul/site-ul cu informații despre ea. Despre fotbaliști, nu spionaj. "Ăia", în limbajul lui "nea Romică", ar reprezenta oamenii puternici din Miliție sau din Securitate, care controlau Dinamo până la Revoluție. Și, vremelnic, după.
"Nea Romică, stai liniștit, vreau să facem un interviu spumos, cu amintiri, cu poante, doar ai de faci o carte! S-a nimerit în redacție să te vedem într-o fotografie mai veche și ne-am gândit că ar ieși ceva haios. Ce naiba, suntem la 25 de ani de la Revoluție, ce treabă au milițienii cu ce facem noi?!". Reportofoane nu mai sunt, dar smartphone-urile au calitatea de a înregistra vorbele, strict pentru un interviu de fotbal, nu vreo depoziție.
Însă frazele "Cine te-a trimis? Hai, spune drept!", când pe un ton direct, când pe unul mai blând vor mai fi continuat pe durata discuției, printre generali, prim-secretari și Ceaușești. Pentru tinerii "counter strike", Romeo Pașcu, care și acum are acasă statele de plată de la cluburile pe unde a fost, e un veteran de pe vremea bunicilor și părinților, de la care au auzit ei că stăteau la coadă la orice și puneau bananele pe dulap să se coacă. Vorba lui: "Era o vreme când Gigi Becali, modestuț, se bucura că dă mâna cu mine, apoi, după ceva timp, eram fericit că îmi întindea mâna să dăm "Noroc"!".
* Acest text a apărut în Gazeta Sporturilor, la rubrica “Fente”, alimentată cu amintiri haioase ale jurnaliștilor
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
