INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  PREMIER LEAGUE

Acum e căpitan în Premier League, dar a fost la un pas să-și distrugă viața: "Să merg la închisoare a fost cel mai bun lucru care mi se putea întîmpla"

foto: Reuters
foto: Reuters

Articol de - Publicat luni, 17 august 2015 13:03

Povestea lui Troy Deeney ar putea fi subiectul unui film. O copilărie chinuită, o familie destrămată și 3 luni de închisoare care l-au schimbat complet. Putea să se piardă, însă ambiția și munca l-au readus pe drumul bun. Acum e căpitanul lui Watford și joacă în Premier League.

Golurile sale au ajutat echipa să promoveze în prima ligă engleză și e dornic să le pună probleme fundașilor adverși: "Nu mi-e frică să joc în Premier League. Sînt foarte încrezător în mine. Nu există mulți atacanți atît de puternici fizic ca mine. Diego Costa este, Christian Benteke e și el. S-ar putea să surprind mulți apărători. O să fiu o mare bătaie de cap pentru unii.

Nu m-am gîndit că aș putea ajunge în Premier League. Părea ceva intangibil aproape. Cînd jucam la amatori, la Chelmsley Town, eram foarte mîndru de asta, pentru că toți copiii cool jucau acolo. Apoi, la Walsall, credeam că vor scăpa de mine. Chiar mă gîndeam: «Asta e tot ce pot, asta e limita mea». Am depășit-o însă. Acum am ajuns la nivelul la care nu cred că am vreo limită.

207 prezențea bifat Troy la Watford din 2010 pînă acum

Nu e o presiune pentru mine să port banderola. Greu era
cînd o ajutam pe mama să achite chiria. Mă trezeam îngrijorat, neștiind cum o să ne descurcăm. Ne băteau recuperatorii la ușă. Asta înseamnă presiune, nu să fii căpitanul lui Watford. Să fii liderul unei echipe în prima ligă e un motiv să fii fericit".

65 de goluri a marcat Troy în ultimele 3 sezoane 

Lecția primită de la tatăl adoptiv

A existat un moment în care era să dea cu piciorul la tot. Dar să începem cu începutul.

Tatăl său biologic l-a abandonat. A luat numele mamei și a găsit în tatăl vitreg un sprijin de nădejde. Părintele adoptiv nu a fost tocmai un exemplu, petrecînd mult timp în închisoare, dar a știut să aibă grijă de micul Troy și să-l învețe să nu repete greșelile pe care el le făcuse: "Chiar dacă nu era mereu alături de mine, mă proteja", recunoaște fotbalistul. În semn de  recunoștință, și-a tatuat numele acestuia pe braț.

A rămas fără părintele adoptiv, care a pierdut lupta cu cancerul. "Tata nu a avut mașini scumpe și mulți bani, dar a avut grijă ca numele lui să impună respect. Poate unora li se va părea ciudat că i-am admirat principiile. El m-a învățat ce înseamnă responsabilitatea, să nu acuzi niciodată pe altcineva. Dacă faci o greșeală, e greșeala ta. Să nu faci ceva doar pentru că îți spune cineva să faci și apoi să te plîngi că a mers prost".

A lucrat în construcții

Nu consideră că a avut o copilărie urîtă. Din contră. Însă ideea sa de normalitate e diferită de a multora. Pentru el, era normal să audă recuperatorii bătînd la ușă. Era normal ca tatăl său să fie plecat 6 sau mai multe luni pe an sau ca mama lui să aibă 3 joburi ca să nu le lipsească nimic copiilor ei.

Deeney a început fotbalul la formația de amatori Chelmsley Town. Pe lîngă asta, lucra în construcții. "Mă trezeam la 6 dimineața și mă întorceam acasă la  8 seara. Colegii mei, după ce se termina antrenamentul spuneau că sînt obosiți. Cum era posibil?!"

Bătaie în plină stradă, 3 luni de închisoare: "Nu am gîndit"

Walsall l-a salvat, iar Watford i-a oferit șansa să strălucească în 2010. A plătit 500.000 de lire pentru el. Noua viață a adus și multe tentații. Soția lui s-a gîndit chiar să-l părăsească, fiind sătulă de nopțile în care lipsea de acasă pentru a se distra cu noii lui amici, atrași de faptul că plătea note generoase.

În 2012 a fost la un pas să dea cu piciorul la tot. A ieșit cu fratele său, Ellis, care e tot fotbalist, și cu alte două persoane în oraș. După ce au consumat alcool, Deeney și amicii săi s-au bătut cu 4 studenți. Fratele său fusese atacat. "Într-o fracțiune de secundă am uitat cine eram. Am lovit în stînga și în dreapta, singurii pe care nu i-am rănit erau cei cu care venisem. Oricine altcineva era o țintă".

Imaginile înregistrate de camerele de supraveghere au surprins momente pe care jucătorul le regretă: a lovit în cap un student care era deja întins pe asfalt. "Ăsta e cel mai mare regret al meu. Am lovit un tip, a căzut, iar eu am continuat să mă bat.

Într-o luptă e posibil ca celălalt să aibă o armă. Nu știi ce te așteaptă. Nu-mi place să vorbesc despre acele momente. Putea să se termine rău, omul ăla putea să moară, pentru că sînt un tip puternic. Nu am gîndit. Cînd poliția mi-a arătat imaginile a doua zi nu le puteam privi".

Jucătorul a fost condamnat la 10 luni de închisoare. Pedeapsa i-a fost redusă la 3 luni pentru că a arătat că regretă ce s-a întîmplat atît la proces, cît și în perioada de detenție. Plus că, era prima abatere.

Închisoarea l-a schimbat complet

A ieșit din închisoare complet schimbat. "Soția mea mi-a spus că va rămîne lîngă mine dacă-mi ispășesc pedeapsa. Mi-a spus că am nevoie de cineva care să fie alături de mine ca să mă susțină. Nu pentru bani, cum o făcuseră prietenii de pînă atunci". Amicii l-au abandonat. Cînd soția sa nu mai avea bani pentru a plăti facturile, Adrian Mariappa, colegul său de atunci de la Watford, i-a ajutat.

Prietenii au dat o petrecere cînd a fost eliberat din închisoare: "Nu voiam să fie nimeni la mine acasă. Voiam să fiu alături doar de familia mea. M-am simțit rușinat. Veneam din închisoare, nu de la petrecerea de cîștigare a titlului. Nu era momentul pentru o petrecere".

La 10 zile după eliberare, juca pentru Watford. A fost nevoit să poarte la gleznă o brățară de monitorizare, pe care o acoperea cu apărătoarele și era nevoie ca arbitrul să aprobe acest lucru înaintea fiecărei partide.

A urmat sfaturile primite de la tatăl vitreg. A devenit responsabil, nu i-a învinuit pe alții pentru greșelile lui și s-a schimbat în bine. Și-a reconstruit viața și cariera. 

"Să merg la închisoare a fost cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat. Înainte de asta credeam că faptul că ieși și plătești nota celorlați te face să fii bărbat, să fii puternic" Troy Deeney

sursa: dailymail.co.uk

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (2)
124147444589181
Derrick Chu  •  17 August 2015, 14:44

Pai io zic atunci sa-l bage Jiji pe Tade ala vreo trei luni la puscarie,(ca tot stie el locurile pe acolo) ca, poate mai stii, se trezeste fotbalistul din el si da goluri gramada la dusmani...

procuror74
procuror74  •  17 August 2015, 14:00

Respect Troy... Come on GOLDEN BOYS !!!

Vezi toate comentariile (2)
Comentează