Articol de GSP - Publicat joi, 19 iunie 2008 00:00
Aşa cum în filmul în care personajul principal interpretat de Bill Murray retrăia la nesfîrşit aceeaşi zi, naţionala României retrăieşte aproape la fiecare turneu final acelaşi scenariu.
Capabili de cîte un meci istoric cu o echipă mare, sîntem de fiecare dată incapabili să depăşim automulţumirea unei performanţe medii, să ne dorim mai mult şi să luptăm pînă la capăt pentru acest mai mult.
Asa cum am vazut scris undeva, suntem singura tara mare din est care nu a jucat nici macar o semifinala la un turneu final. Ungurii au fost vicecampioni mondiali, e drept ca prin anii 50, dar au fost. Bulgarii au jucat semifinala mondialului in 94, turcii in 2002, grecii sunt campionii europeni din 2004. Polonia a castigat finala mica la mondialul din 82, de performantele cehilor si iugoslavilor (sarbi, croati) nu are rost sa mai povestim.
Plecam la lupta cu ambitii mici si capotam perpetuu, de cele mai multe ori in fata unor adversari stersi, dar care spre deosebire de noi dau din ei tot ce pot. Nu e cazul Olandei de alaltaieri, dar e cazul Irlandei din 90, al Suediei din 94 sau al Croatiei din 98.
Bill Murray, la inceput un egoist infumurat, scapa atunci cand, schimbandu-se radical, invata sa daruiasca.
Nici noi nu vom scapa decat cu o schimbare radicala. Nu vom scapa decat atunci cand vom fi dispusi sa ne batem pana la epuizare pentru mai mult, cand vom fi ambitiosi si nu mediocrii. Cand nu vom mai astepta mila nimanui. Adica exact opusul a ceea ce am fost marti seara…
Aşa cum în filmul în care personajul principal interpretat de Bill Murray retrăia la nesfîrşit aceeaşi zi, naţionala României retrăieşte aproape la fiecare turneu final acelaşi scenariu.
Capabili de cîte un meci istoric cu o echipă mare, sîntem de fiecare dată incapabili să depăşim automulţumirea unei performanţe medii, să ne dorim mai mult şi să luptăm pînă la capăt pentru acest mai mult.
Asa cum am vazut scris undeva, suntem singura tara mare din est care nu a jucat nici macar o semifinala la un turneu final. Ungurii au fost vicecampioni mondiali, e drept ca prin anii 50, dar au fost. Bulgarii au jucat semifinala mondialului in 94, turcii in 2002, grecii sunt campionii europeni din 2004. Polonia a castigat finala mica la mondialul din 82, de performantele cehilor si iugoslavilor (sarbi, croati) nu are rost sa mai povestim.
Plecam la lupta cu ambitii mici si capotam perpetuu, de cele mai multe ori in fata unor adversari stersi, dar care spre deosebire de noi dau din ei tot ce pot. Nu e cazul Olandei de alaltaieri, dar e cazul Irlandei din 90, al Suediei din 94 sau al Croatiei din 98.
Bill Murray, la inceput un egoist infumurat, scapa atunci cand, schimbandu-se radical, invata sa daruiasca.
Nici noi nu vom scapa decat cu o schimbare radicala. Nu vom scapa decat atunci cand vom fi dispusi sa ne batem pana la epuizare pentru mai mult, cand vom fi ambitiosi si nu mediocrii. Cand nu vom mai astepta mila nimanui. Adica exact opusul a ceea ce am fost marti seara…
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
FRF ia în calcul să desființeze o echipă națională: „Căutăm alte soluții”
