EXCLUSIV A vândut Craiova Maxima lui Dinamo titlul din 1983? Mărturia care zguduie Bănia: „Știam de la generalul Diaconescu tot ce se va întâmpla” + „Doar nu se lăsa Dinamo pe ultima etapă!”

Un scenariu complet nebunesc, dar susceptibil să se fi produs prin jocuri de culise, departe de ochii și gândurile muritorilor de rând: Craiova Maxima ori, mai precis, un grup din legendarul vestiar s-a predat în fața lui Dinamo în finalul campionatului 1982-1983, când „câinii” au cucerit titlul împotriva oltenilor pe ultima sută de metri?

Recentele dezvăluiri despre interceptările telefonice realizate de Securitate pe aparatul de la domiciliul lui Aurică Beldeanu exact în acea perioadă aruncă o umbră lungă asupra felului în care s-a tranșat sezonul în cauză. Este vorba despre discuțiile captate de serviciile secrete comuniste, în care Beldeanu, soția lui (Marcela Beldeanu – sora lui Cămătaru) și Rodion Cămătaru vorbesc între ei sau cu alte persoane despre vânzarea a două întâlniri din deplasare: 1-3 cu Jiul (etapa 31) și 2-3 cu CS Târgoviște (etapa 34, ultima).

Înfrângerea de la Petroșani avea să fie, de fapt, cea hotărâtoare în ecuația campioanei, momentul în care Dinamo a luat avansul decisiv în sprintul către titlu. Acum, în exclusivitate pentru Gazetă, fostul președinte al lui FC Bihor în acel sezon, Romeo Pașcu, face mărturisiri spectaculoase despre partida din Valea Jiului și despre bănuiala că Dinamo și-ar fi băgat coada în deznodământul acelei întâlniri.

Meciul de coșmar din interceptările Securității: Ștefănescu autogol, Cămătaru ratare neverosimilă, Beldeanu și Balaci eliminați

Numele lui Pașcu apare în stenogramele existente în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) în contextul unei conversații purtate între soțiile lui Beldeanu și Țicleanu pe 18 iunie 1983.

Cele două își făceau confesiuni despre faptul că știau dinainte că Universitatea va suferi o înfrângere la Petroșani. Iar prima îi relata celeilalte că Pașcu îl avertizase anterior pe Beldeanu că U va pierde în fața „minerilor”, pentru că „patru băieți de la voi au luat banii de la Jiul de două săptămâni”.

Convorbirea se întâmpla la patru zile după Jiul – U Craiova 3-1, meci decis în condiții stranii în defavoarea oltenilor: Ștefănescu autogol la 0-0, ratare neverosimilă a lui Cămătaru, din 5 metri (la 1-1), Beldeanu și Balaci eliminați în ultimele minute (la 1-2), la scurt timp după ce abia fuseseră introduși pe teren din postura de rezerve.

Iată și caseta tehnică a partidei despre care în interceptările Securității se vorbește în termeni de vânzare a jocului din partea Universității:

JIUL - U CRAIOVA 3-1 (1-1)
14 iunie 1983, et. 31
Stadion: „Jiul”
Spectatori: 20.000
Au marcat: Ștefănescu (37, autogol), Varga (77), Băluță (90) / Irimescu (41)
JIUL: Cavai – V. Popa, Neagu, Vizitiu, P. Grigore – Varga (87, M. Marian), Dina (74, Muia), Dosan – Stoicescu, Șumulanschi, Băluță. Antrenor: Ladislau Vlad
U CRAIOVA: Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu (81, Balaci), Irimescu, Ad. Popescu – Geolgău (77, Beldeanu), Cămătaru, Cîrțu. Antrenor: Constantin Oțet
Arbitru: Cristian Teodorescu. Asistenți: Nicolae Gogoașe, Iulian Neagu (toți Buzău)
Cartonașe galbene: Băluță, Șumulanschi, Varga / Negrilă, Ungureanu
Cartonașe roșii: Stoicescu (81) / Beldeanu (81), Balaci (87).

Meciul a făcut parte din etapa cu numărul 31 din Divizia A. Înainte cu patru runde de final, Dinamo avea 44 de puncte, Craiova – 43, iar bătălia pentru titlu era crâncenă.
Și, deși Dinamo remiza la Târgoviște (1-1), oferind juveților o șansă imensă de a topi handicapul minim de punctaj, oltenii pierdeau stupefiant la Petroșani (1-3) într-o partidă suspectă!

Domne, mă surprinde neplăcut să aud că mi-a fost ascultat telefonul. Să fie de capul lor dacă m-au urmărit! Cât despre acele meciuri, nu-mi amintesc nimic, fiindcă au trecut atâția ani. Vedeți-vă de treabă că n-am luat nimic! Nici nu cred că am fost eliminat la acel meci de la Petroșani
Aurică Beldeanu, pentru GSP

Romeo Pașcu: „Șefii mei de la Direcția Securității Statului mi-au zis - «Băi, Craiova ia bătaie, că patru au luat lovelele!»”

Astăzi, la peste patru decenii distanță de întâlnirea dubioasă de la Petroșani, Romeo Pașcu, 81 ani, a acceptat să vorbească pentru GSP despre subteranele finalului de campionat 1982-1983.
Iar cuvintele lui adâncesc și mai tare dubiile vizavi de modul în care Craiova Maxima a pierdut în favoarea lui Dinamo titlul din sezonul derulat în paralel cu traseul miraculos din Cupa UEFA, până în semifinalele competiției.

- Domnule Pașcu, de unde știați cu mai bine de trei săptămâni înainte că Jiul urma să câștige acel meci cu Universitatea Craiova?
- În vremurile respective eram președinte la Oradea și subordonat lui Dinamo, club cu care aveam o relație deosebită. Mă și plăteau în fiecare lună. Atunci, în 1983, Dinamo și Craiova se luptau pentru titlu. Iar în etapa despre care discutăm, Dinamo făcuse egal la Târgoviște, rezultat care a favorizat ambele formații. Iar Craiova juca la Petroșani, unde Jiul avea o echipă foarte bună. Nu cunosc dacă s-au dat bani sau altceva, dar știam că Universitatea va pierde. Eram în permanență la Dinamo, mergeam la generalul Ovidiu Diaconescu, șeful Direcției de Informații a Ministerului de Interne și președintele secției de fotbal la Dinamo. El mi-a spus: „Băi, o să luăm titlul! La Petroșani, Craiova o să ia bătaie!”.

- În aceeași discuție interceptată, apare informația că i-ați fi spus lui Beldeanu, citez, „patru băieți de la voi au luat banii de la Jiul de două săptămâni”.
- Mi-au spus, probabil, lucrul acesta șefii mei de la Ministerul de Interne, de la Direcția Securității Statului: „Băi, iau bătaie, că patru au luat lovelele!”.

- E ceva adevăr în legenda care spune că anumiți conducători din acei ani aveau acces la un fel de liste secrete cu numele jucătorilor adverși mai slabi de înger, abordabili?
- Nu existau niște liste, dar noi, conducătorii mai de elită, iertați-mi lipsa de modestie!, cam știam jucătorii de la echipele rivale care se pretează la anumite chestiuni. Și, bineînțeles, prin mijloacele și metodele de cuviință, acționam de așa natură încât formațiile adverse să se lase bătute.

„Craiova Maxima avea o echipă extraordinară, dar își mai permiteau să facă și ei un ban”

- Interceptările din interiorul Craiovei Maxima devoalează, iată, și o față ascunsă a acelei formații, dincolo de performanțele interne și traseul formidabil din Europa. Intra și Craiova pe lista aceea secretă?
- Craiova Maxima avea o echipă extraordinară, iar jucătorii, care câștigau destul de slab, își mai permiteau să facă și ei un ban. Indiferent că erai la Craiova, Dinamo sau Steaua, se câștiga slab în comunism, ce să mai vorbim?! Dar erau grupuri de fotbaliști buni, că unul slab nu putea să trântească un meci! Nu făceau parte din nicio listă, dar poate se pretau, cine știe?! Iar conducătorii care-i mai cunoșteau, acționau în consecință.

- Din toată acea poveste, centrată pe eșecul surprinzător al Craiovei la Petroșani, rezultă cumva că, prin invocata vânzare a meciului din Valea Jiului, Universitatea a cedat, practic, titlul lui Dinamo. Acel eșec a fost, finalmente, decisiv, pentru că înfrângerea suferită în ultima etapă, la Târgoviște, a venit într-un moment în care Dinamo era ca și campioană. E corectă această interpretare?
- Nu am calitatea să trag o concluzie de acest gen. Important e doar că Dinamo a cucerit acel titlu. Sigur, așa era în comunism: scopul scuză mijloacele! Iar scopul era să câștigăm titlul!

- V-ați bucurat pentru că Dinamo a ieșit campioană, nu Craiova Maxima?
- Păi, cum să nu mă bucur?

„Dinamo nu-și permitea luxul de a sta la mâna ultimei etape. Au acționat în consecință. Bine au făcut!”

- Au fost momente în care ați jucat pentru Dinamo?
- Da, au fost astfel de momente. De exemplu, când eram președinte la Oradea, am bătut Craiova cu 1-0, după care oameni din anturajul meu s-au purtat bine cu anumiți jucători.

- E un meci din 1979, evocat recent și de Țicleanu, care amintea că, la scurt timp după acea partidă, vreo patru-cinci colegi au venit îmbrăcați cu elegante cojoace tip Alain Delon, la modă în acele vremuri. Se confecționau cojoace bune la Oradea?
- Erau cele mai bune cojoace din România. Probabil că i-am ajutat pe băieți să-și cumpere unele după meci.

- Să-și cumpere sau le-ați făcut cadou?
- Nu-mi mai aduc aminte. Poate le-am făcut cadou, poate i-am ajutat să le cumpere. Unii precis și-au cumpărat, pe alții probabil i-a ajutat cineva, că nu mă ocupam eu personal. Aveam pe lângă mine oameni care se ocupau cu această problemă.

- Revin: în anul de grație 2026, bazându-ne pe stenogramele din interceptările Securității și pe memoria dumneavoastră, e credibil scenariul că Dinamo ar fi putut influența prin intermediari acel Jiul – Craiova 3-1, asigurându-și astfel titlul din ‘83?
- E greu să fac astfel de afirmații, dar, dacă au apărut înregistrările Securității, iar familiile jucătorilor se dădeau în primire la data respectivă, ce-aș mai putea spune eu? Vedeți însă cum se lucra? Interceptările se făceau pentru ca Dinamo să-și rezolve problemele. Cum spuneam, scopul scuză mijloacele. Nu conta că erai salariat, ofițer, civil, fotbalist sau soție de fotbalist. Dinamo nu-și permitea luxul de a sta la mâna ultimei etape. Așa că au acționat în consecință. Și foarte bine au făcut! M-am bucurat grozav, o spun încă o dată!

Stenogramele Securității: „Ștefănescu autogol la Petroșani! Dacă o fi luat bani de la ăia, ce dracu?”

Pentru refacerea tabloului, înapoi la interceptări și la replicile incredibile descoperite în arhiva CNSAS. Astfel, chiar în timp ce meciul Jiul – U Craiova (3-1) se transmitea la radio, Securitatea capta următoarea convorbire la postul telefonic al lui Beldeanu, potrivit documentelor consultate de GSP:

„La ora 18.55, soția (N.R. soția lui Beldeanu, Marcela, sora lui Cămătaru) este chemată din București de un cetățean al cărui nume nu rezultă și după ce se salută și comentează faptul că Federația nu le-a aprobat ca jucătorii craioveni să joace cu Jiul o zi mai târziu se mai discută.

SOȚIE: I-auzi, ȘTEFĂNESCU autogol la Petroșani!
CETĂȚEAN: Ai, nu mai spune...
S: Păi, dacă a luat o sută de mii, de ce să nu dea autogol, nu?
C: Autogol...De ce și-a dat?
S: Să-l ia dracu’ dacă o fi luat bani de la ăia, ce dracu?, ce nu e posibil? (...)”.

Nu doar eu am vândut meciuri pe când jucam la Craiova, toți au făcut-o! Eram pe găști, fiecare trântea câte o partidă, două cu anumite formații. Timișoara avea «luați» de la noi doi-trei jucători, Târgoviștea alți doi-trei, Jiul pe alții și tot așa. Dar nu ne supăram
Aurel Beldeanu, în cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”

Conversație între soțiile lui Beldeanu și Țicleanu: „Lasă, mă, că au vândut meciul la Petroșani. Nu te mai amărî!”

Apoi, pe 18 iunie 1983, când seara urma să se dispute marele derby Dinamo – U Craiova (1-1), Securitatea intercepta alt dialog despre meciurile suspecte ale oltenilor din finalul campionatului. E momentul când apare în discuție numele lui Romeo Pașcu, președinte la FC Bihor în acel moment.

„La ora 14.30, soția lui „R” este chemată de soția lui Țicleanu și după ce se salută și se întreabă de sănătate, se mai discută.
SOȚIE BELDEANU: Nu te duci la București?
SOȚIE ȚICLEANU: Nu mă duc. Nu mă duc, că mi-e că mănâncă bătaie și iar mai fac vreo minune prin tribune!
SB: La Pitești te duci miercuri (N.R. urma U Craiova – Sportul, la Pitești, sferturi de finală Cupa României)?
SȚ: Să-l întreb pe Aurel. Dacă ei vor să câștige, mă duc. Dacă nu...
SB: Da, mă, că și la Petroșani...
SȚ: Lasă, mă, că au vândut meciul. Nu te mai amărî!
SB: Da, că tocmai știam, că înaintea meciului cu Bihorul (N.R. U Craiova – FC Bihor 5-3, restanță campionat, 28 mai 1983), ne-a zis cineva la stadion, domnul Pașcu (N.R. Romeo Pașcu, președinte FC Bihor), i-a zis lui Aurică (N.R. Beldeanu) - Mă, voi degeaba câștigați la Iași, că voi mâncați bătaie la Jiul (N.R. după meciul cu FC Bihor, U Craiova juca cu Poli Iași și Jiul), că patru băieți de la voi au luat banii de la Jiul de două săptămâni.
SȚ: Eu știam de doi.
SB: De patru ne-a spus nouă, ne-a spus Pașcu, cu care noi am rezolvat multe probleme când am fost la Felix, cu hăini, cu ăștia, știi...

SȚ: Eu am auzit de la Aurel (Țicleanu).
SB: Aurică i-a spus lui nea Tică (Oțet). Fii atent, domne, că ăștia îți vând meciul, fii atent cum faci echipa!
SȚ: Aurel știe, că află întotdeauna și mi-a zis dinainte și i-am spus, de ce te mai duci și alergi ca tâmpitul? Zic - ce i-ai spus lui ILIE (N.R. Ilie Balaci)? I-am spus că treaba lui, n-am ce să-i fac, mă duc acuma să-i spun lui OȚET că...! Că nici Aurel nu știa exact care sunt ăia.
SB: Mă, Olivia, eu zic să stai în banca ta, că nu rezolvi nimica.
SȚ: Da’ nu e normal, mă! ILIE mi-a zis acuma, știi...aa, că bărbată-tu (N.R. Țicleanu) nu se ține de cuvânt!...Cu ce?, zic...Păi, era să dea gol! Că de aici am aflat eu și după aia l-am întrebat pe Aurel - adică cum, n-avea voie să dea gol?
SB: Da, mă, nu vezi că toți îl țin în brațe? Noi suntem modești”.

Eram o echipă de băieţi deştepţi. Ne calculam paşii. Au fost situaţii în care am trântit meciurile. Nu spun cui le-am trântit, pe ce sume, că nu-şi are sensul. Dar Craiova cred că e singura echipă din lume care a vândut meciuri şi a câştigat campionate! Craiova a făcut blaturi atât timp cât a avut interes. Niciodată pe prietenie sau din ambiţie. Cine voia să bată, trebuia să ne plătească! Păi, cu ce creşti copiii? Cu mândrie prostească?
Ilie Balaci, aprilie 2012, pentru mateiudrea.wordpress.com

Dumitru Dragomir în 1998: „Costică Ștefănescu era căpitan de Securitate”

Prin urmare, grație prestației lor neobișnuite de la Petroșani, patru oameni din trupa Craiovei au ieșit atunci la rampă în sens negativ, creionând contextul favorabil pentru un succes al Jiului. Și, pe cale de consecință, o mână de ajutor indirectă către Dinamo, care primea liber spre titlu.

COSTICĂ ȘTEFĂNESCU. Autogol la 0-0. Și un detaliu de CV mai puțin cunoscut publicului. În august 1998, Dumitru Dragomir acorda un interviu revistei ProSport Magazin, ocazie cu care oferea, din viteza speech-ului, un detaliu uluitor despre un meci FC Brașov – Victoria (1-0) din august ‘89.
„Odată, la Brașov, am aranjat un meci nul. Acolo erau Romică Pașcu, pe care eu îl făcusem președinte și-i dădusem casă în centrul orașului, și antrenor Costică Ștefănescu, care era căpitan de Securitate, deci nu erau probleme. Numai că în minutul 87 ne-au dat gol și ne-au bătut cu 1-0. Pe lângă scandalul de pomină, i-am tăiat salariul lui Ștefănescu, drept represalii”, afirma cel supranumit „Corleone”.

Ștefănescu – căpitan de Securitate, 1989! Iar clubul Securității (Victoria) îi tăia salariul antrenorului de la Brașov! E o versiune pe care fostul lider din Bănie nu a negat-o ferm și nu a lămurit-o niciodată până la decesul său, survenit în august 2013. Atunci, Ștefănescu s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 5 al Spitalului Militar din București, unde se afla sub tratament pentru cancer. Avea doar 62 de ani.

Balaci și Cămătaru: gafe în 1983, ajung în 1986 în curtea „câinilor”

ILIE BALACI și AURICĂ BELDEANU – eliminați la 1-2. Jucaseră doar câteva minute în final, venind de pe bancă. Beldeanu s-a luat de gât cu petroșeneanul Stoinescu, ambii primind cartonașul roșu. Iar Balaci l-a lovit din senin cu cotul în figură pe Varga, când mingea se afla în altă parte, potrivit relatărilor din cronica meciului publicată în ziarul „Sportul”.
Peste circa 3 ani, Balaci ajungea exact în curtea lui Dinamo, via FC Olt. Ros de accidentările suferite în 1983 și 1984, care i-au blocat și privilegiul de a juca la Euro ‘84, Ilie ajungea în Ștefan cel Mare înainte să împlinească 30 de ani. Mircea Lucescu a căutat să-i ofere șansa unei relansări a carierei, dar aventura în alb-roșu a însemnat un eșec total pentru „Minunea Blondă”.

RODION CĂMĂTARU – autorul unei ratări neverosimile la Petroșani, n-a nimerit poarta din 5 metri, la scorul de 1-1. Alături de cumnatul său, Aurică Beldeanu, negocia cu un emisar de la Târgoviște vânzarea partidei cu dâmbovițenii din ultima etapă. O anunța pe sora sa, Marcela, soția lui Beldeanu, că primise zece „garoafe” din partea omului trimis de Târgoviște să trateze non-combatul Craiovei spre a se salva de la retrogradare.
Aidoma lui Balaci, avea să ajungă tot la Dinamo, în același moment cu Ilie, vara lui 1986. Iar în „Groapă” va câștiga „Gheata de Aur” 1987, într-un exercițiu epic de fabricare artificială a unui golgeter european: 44 de goluri, dintre care 27 marcate în ultimele 10 etape, suficient spre a-l depăși în ierarhia continentală pe austriacul Toni Polster (39 goluri).

Nu-mi aduc aminte. Și, presupunând că erau lucruri adevărate, de ce nu s-a întâmplat nimic, nu? Că erau lucruri grave! Dar nu m-a întrebat nimeni niciodată despre aceste partide. Sunt niște bazaconii, că documente puteau să facă ei câte voiau
Rodion Cămătaru, pentru GSP

Generalul Ovidiu Diaconescu: stăpânul suprem al Informațiilor din Securitate

Și, în final, cine era Ovidiu Diaconescu, generalul de la care Romeo Pașcu spune că deținea toate datele despre ce urma să se întâmple la Jiul – Craiova 3-1?
Născut în 1930 la Turnu Severin, Diaconescu a avut o carieră îndelungă în structurile de Securitate ale României comuniste. În anii ‘70-’80 a condus Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, care îngloba diverse entități, precum Unitatea „R” (transmisiuni), Unitatea Specială pentru Instalaţii Tehnice (“T”), Unitatea Specială “S” de interceptare a corespondenţei, Serviciul “C” de corespondenţă, Unitatea Specială “P” de producţie şi cercetare şi Unitatea Specială de Aviaţie.

Coordona și dirija aceste structuri, la care celelalte departamente ale Securității apelau în operațiuni speciale, inclusiv interceptările telefonice.
El a fost șeful secției de fotbal de la Dinamo la mijlocul anilor ‘80, post pe care-l ocupa inclusiv în ediția de campionat ‘82-’83, încheiată cu succesul „câinilor” după un parcurs cețos umăr la umăr cu Craiova Maxima.