VIDEO + FOTO 34 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl! Ce își amintesc Cornel Dinu și Helmuth Duckadam: „O arsură puternică pe piele” + „N-aveam voie să prind mingea la piept!”

Spre finalul lunii aprilie, unul dintre reactoarele nucleare a explodat, provocând distrugeri uriașe. Acoperișul de 1.000 de tone e aruncat în aer, învelișul de grafit ia foc și 190 de tone de substanțe radioactive au fost transportate în aer pe distanțe imense, afectând zone întregi. Ce a rămas după explozie? 300 km pătrați interziși oricărei activități umane. Un oraş cu 49.000 de oameni abandonat. 254 de morţi, 600.000 de oameni afectați de radiații.

Helmtuh Duckadam: „Radiații depășite de 200 de ori”

Acum 36 de ani, Helmut Duckadam era portar la Steaua și se pregătea la foc automat de finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla. Pe 26 aprilie '86, a avut loc explozia unuia dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernobîl, motiv pentru care fotbalul în România s-a oprit.

- S-a oprit și campionatul, iar dumneavoastră ați mai prins o astfel de perioadă, în 1986.
- Da, da. Ne păzeau cu armata la Ghencea! Eram singura echipă din România care avea dreptul să facă antrenamente după ce s-a întâmplat explozia de la Cernobîl. Noi eram în focurile finalei cu Barcelona, de la Sevilla. Era o situație de panică și atunci.

- Nu s-au luat măsuri speciale?
- Ba da. A venit armata la baza noastră de antrenament cu totul felul de aparate cu care măsurau radiațiile. Și țin minte că la momentul ăla radiațiile din iarbă erau depășite de 200 de ori! Era o situație foarte dificilă, însă nu aveam ce să facem. Ne-au recomandat, nouă, portarilor, să nu prindem absolut deloc mingea la piept!

- Era cam imposibil, nu?
- Era, dar ce puteam să facem?, era vorba de sănătatea noastră. Ne-au spus că mingea se plimba atât de mult prin iarbă, unde radiațiile erau mari, și puteam să avem de suferit.

- Voiam să vă întreb dacă...
- Aaaa! Mai țin minte că ne băgau în vestiar repede dacă se apropiau norii deasupra bazei sau ceva de genul. Radiațiile fiind enorme în nori, ei încercau să ia toate măsurile de siguranță. Erau antrenamente făcute într-un regim special.

- A venit imediat și finala de la Sevilla, de care pomeneați.
- Atunci am plecat în Spania cu mâncarea noastră, pregătită de la București. Când am ajuns în Spania se uitau ăia ciudat la noi pe aeroport, ne priveau mai așa pentru că știau că venim dintr-o țară afectată. Apăruseră deja toate informațiile și se panicaseră când am venit o delegație așa de mare din România. Apoi au depășit momentul și aia a fost... Viața și-a urmat cursul.

Ce recomandări au primit steliștii după accidentul de la Cernobîl

• să folosească apa potabilă numai din rețeaua urbană, din puțurile cu adâncime sau apă minerală
• să consume lapte și produse din lapte provenite numai din rețeaua comerială de stat
• să asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor, zarzavaturilor și fructelor

VIDEO. Duckadam, amintiri despre accidentul de la Cernobîl

Cornel Dinu: „Aveam o arsură puternică pe piele”

Cornel Dinu a rememorat și el, în 2011, momentele petrecute pe 26 aprilie 1986. Avea 38 de ani şi era antrenor în oraşul natal, la CS Târgoviște.

- Domnule Dinu, cum aţi trăit ziua de 26 aprilie 1986, când a avut loc explozia de la centrala de la Cernobîl?
- Eram în cu totul altă sferă atunci, mă aflam la Târgovişte la munca de jos. Ţin minte că a fost o zi normală, dar una destul de călduroasă pentru acea perioadă. Eram antrenor şi am făcut o şedinţă de pregătire cu băieţii doar în şort, dezbrăcaţi de la brâu în sus.

- Vă amintiţi să fi simţit ceva aparte în acea zi în atmosferă?
- Antrenamentul a decurs normal, pe zi nu-mi amintesc să fi avut vreo problemă. Însă seara, când am ajuns acasă, nu m-am simţit deloc bine. Aveam o stare uşoară de ameţeală şi aveam o arsură puternică pe piele, ceva total diferit şi nu-mi explicam de ce, întrucât soarele nu fusese atât de puternic.

- Când aţi aflat despre tragedia de la Cernobîl?
- S-a aflat destul de târziu, întrucât în acea perioadă lucrurile erau ascunse oamenilor de rând, nu era acces la informaţie ca în ziua de azi. Când ni s-a comunicat că va trece norul de radiaţii pe deasupra României, am făcut legătura cu starea de rău din ziua exploziei de la Cernobîl.

FOTO. Imagini cutremurătoare din Cernobîl

+22 FOTO

„Am aflat abia pe 28 aprilie”

Dmitri Bordovici, fiul unui paznic al reactorului afectat, a vorbit pentru Gazeta Sporturilor în 2013 și a spus poveşti incredibile despre sportul din Pripiat, oraşul adiacent Centralei.

Bărbatul, născut în oraşul sovietic imediat după fondarea acestuia, a resimţit explozia chiar în noaptea în care împlinea 15 ani: tatăl său, paznic la reactorul 4, a pierit în dezastru. Dmitri a fugit în SUA şi a devenit tot paznic al unui reactor nuclear! 

Acesta punctează detalii inedite din sportul şi viaţa din oraşul devenit azi fantomă: „Aţi dormit vreodată într-o zonă mlăştinoasă? E un rece crud, inconfortabil pentru pretenţioşi. Dar stelele licăresc altfel. Zgomotele naturii nu se aud înăbuşit, sînt clare şi trepidante. Dar captivante. Aşa a început şi acea noapte. Noaptea când am împlinit 15 ani. Cea în care mi-am pierdut tatăl".

„Credeau că sunt obosiţi de la fotbal!"

Prima parte se confundă cu istoria oraşului: „De mic am îndrăgit Centrala. Tata era paznic la reactorul 4! Mi-am dorit să fiu ca el. Era o agitaţie continuă în «Cernobîl», larmă de nedescris!". Înlocuită brusc de icnetul nenorocirii. „Era cam 1 noaptea, nu puteam dormi. Tata şi-a luat la revedere de la mine seara. Nu avea să se mai întoarcă". 

Vuietul copacilor s-a transformat în huruitură. „Erau elicoptere Mi-8. Plus pompierii. Ne-am speriat, dar totul s-a liniştit dimineaţa". Singura alertă era absenţa părintelui. Apoi, o stare accentuată de vomă. „Abia luni, pe 28, s-a aflat. Eram la şcoală, mi-era rău, eram îngrijorat. Colegii mei jucau fotbal, dar se simţeau obosiţi. Credeau că e de la efort!".

Stadion rămas cu panglica netăiată

Jucau fotbal, pentru că, la Cernobîl, sportul era privilegiat. Existau 10 săli de sport, 10 săli de tir, sală de gimnastică, 3 bazine, un stadion cu o singură tribună şi alte cîteva terenuri de fotbal minore, majoritatea adiacente şcolilor. Toate construite în mai puţin de 15 ani! Dar mîndria era stadionul Central. 

„Era nou, gata de a fi inaugurat. Trebuia să îi taie panglica pe 1 mai, Ziua Muncii, alături de parcul de distracţii din centru! Era gata în proporţie de 99%, mici retuşuri la vestiare, pistă, marcaje. Dar n-au mai apucat". Pentru că, pe 28 aprilie, populaţia a fost urcată în autobuze şi evacuată de urgenţă. „Am plecat pe fugă. N-am luat nimic! Toate lucrurile sunt încă acolo, sub un morman mare de praf", a mai spus bărbatul. 

Cernobîl '86, cel mai mare dezastru nuclear din istorie!

• a avut loc pe data de 26 aprilie 1986, la 1:23 noaptea
• suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane
• Cei 45.000 de locuitori din Pripiat, oraşul aflat la doar 1,5 kilometri de centrala de la Cernobîl, au fost evacuati abia la 36 de ore de la producerea accidentului, în după-amiaza zilei de 27 aprilie 1986
• până în 5 mai, toţi cei care locuiau pe o rază de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiţi să-şi abandoneze casele, iar în decurs de 10 zile, în total 130.000 de persoane din 76 de localităţi au fost evacuate, iar teritoriul respectiv a fost declarat zonă de excludere.
• raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Organizația Mondială a Sănătății, a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer
• Actualul Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece pâna la 70 % din precipitațiile radioactive au căzut pe teritoriul său, dar în total peste 5,5 milioane de persoane, ucraineni, belaruşi şi ruşi, au avut de suferit în urma catastrofei, iar o mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate, conform autorităţilor ucrainene
• a fost declarat cel mai mare dezastru nuclear din istorie, iar estimările sunt că la nivel mondial au murit aproape 1,5 milioane de oameni din cauza radiațiilor provocate de explozie.

România e puternică și se va întoarce și mai puternică!

Citește și: 

Trgedia de la Cernobîl: Stadionul pe care nu s-a jucat. Niciodată!!!