Coborîre dificilă, pe întuneric » Alpiniştii români au urcat 12 ore neîntrerupt pînă au ajuns pe vîrful Nanga Parbat

UPDATE Toţi cei 4 au ajuns în siguranţa azi-noapte la corturile de la 7600 de metri. Deşi sînt obosiţi, ei vor continua să coboare obligaţi fiind de înrăutăţirea vremii.

Aseară, trei căţărători se aflau în retragere spre tabăra de la 7.600 m. Teo Vlad era încă în ascensiune spre vîrf. Toţi sînt însă echipaţi cu kitul de supravieţuire în caz de înnoptare pe creastă.

Ieri, la ora 13:00, ora României, vîrful Nanga Parbat a avut primii oaspeţi din acest an. Primul sosit, Marius Gane, care a plecat din Tabăra 5, de la 7.600 metri, în miez de noapte. După două ore a ajuns al doilea român, Aurel Sălăşan, urmat de Zsolt Torok, ambii avînd nevoie de 12 ore pentru a ajunge aici.

"Sînt sus, iar priveliştea e ca din avion. O mare de nori din care răsare K2", i-a descris la telefon Zsolt soţiei sale momentul de glorie al ascensiunii. "Teo nu se vede încă. Este undeva la o oră şi jumătate de noi. Nu cred că-l aşteptăm", a adăugat liderul expediţiei româneşti pe muntele himalayan.

După ce au lăsat "tricolorul" primit de la David Neacşu, steag care a fost în urmă cu 10 ani pe Everest, Zsolt şi cei doi colegi au început retragerea. "La opt mii de metri altitudine, fiecare e pe cont propriu", a explicat Minerva Torok motivul pentru care nu l-au aşteptat şi pe Teo.

Timpul fiind foarte înaintat, cu doar două ore de lumină rămase, cei trei alpinişti au pornit spre tabăra de la 7.600 m. "Zsolt mi-a spus că vremea e bună, bate uşor vîntul, iar la noapte vor fi ajutaţi de luna plină. Dacă epuizarea îşi va spune cuvîntul, se vor opri şi vor înnopta pe creastă", a mai spus soţia liderului.

Pentru coborîre, toţi cei patru români sînt echipaţi cu kit de supravieţuire, care este compus dintr-o folie de bivuac, minibutelie de topit zăpada şi mîncare. Ei speră însă să ajungă la cortul montat pe locul de unde a atacat vîrful, în 1978, Reinhold Messner, cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor.

Unu din trei moare
Coborîrea de pe munţi de peste 8.000 de metri este, spun alpiniştii, mai dificilă decît ascensiunea. Efectele "Zonei Morţii", temperaturile de minus 50 de grade, vîntul, epuizarea şi lipsa de oxigen, i-au costat pe mulţi căţărători viaţa.

Cifrele vîrfurilor himalayene spun că la coborîre au loc mai multe accidente mortale decît la urcare. Statistica vîrfului Nanga Parbat, denumit şi Muntele Ucigaş din cauza multiplelor decese înregistrate în expediţiile de aici, arată că unul din trei alpinişti a murit.

Nanga Parbat sau K2?
În lumea alpiniştilor există o dezbatere legată de ce munte este mai dificil de escaladat: Nanga Parbat sau K2. Nanga este mai mic ca înălţime, 8.126 m, dar are cel mai mare abrupt din lume, de 4.600 m, aflat pe faţa Rupal, versantul pe care au urcat şi românii. În schimb, K2 (8.611 m) nu are pereţii atît de abrupţi, dar alpiniştii se află mai mult timp în "zona morţii".

Bruno a abandonat
Al 5-lea membru al echipei româneşti, Bruno Adamcsek, nu a reuşit să ţină pasul cu restul colegilor. Fiind şi cel mai puţin experimentat în alpinism la mare altitudine din grup, Bruno a reuşit să urce pînă în tabăra de la 6.900 m. Deşi a rămas aici o zi în plus pentru aclimatizare, starea sa de sănătate nu s-a ameliorat. Miercuri a decis să renunţe şi a coborît la tabăra de bază.

A treia încercare, cu noroc!
Pentru Zsolt Torok, atingerea vîrfului Nanga Parbat a fost o provocare după eşecul de anul trecut. În 2012 a făcut parte dintr-o expediţie mică, alături de doi americani. Echipa însă nu a funcţionat, iar românul a fost nevoit să urce singur pe ruta Kinshoffer (faţa Diamir).

Ninsorile abundente au făcut însă imposibilă o ascensiune solitară a muntelui, iar Zsolt a fost obligat să renunţe la ascensiune. Nici expediţia din acest an nu a debutat cu dreptul. Cei cinci români au încercat încă de luna trecută să ajungă în vîrf, dar pe 26 iunie au rămas blocaţi în Tabăra 4, de la 7.400 m.

După cinci zile de ninsori şi vînt puternic, alpiniştii au decis să coboare în tabăra de bază şi au aşteptat următoarea fereastră de vreme bună, cea din 18-20 iulie.

Tragedia lui Massner
În prima expediţie pe Nanga Parbat, din 1970, Reinhold Massner a fost însoţit de fratele său, Gunther. Cei doi au atins vîrful în premieră mondială pe faţa Rupal, dar din cauza vremii nefavorabile au fost obligaţi să coboare pe faţa Diamir.

Pe la 7.000 metri altitudine, Gunther a murit după ce a fost prins de o avalanşă. Reinhold a coborît de pe munte cu picioarele degerate. A pierdut atunci 7 falange de la degete (foto 7). Cadavrul fratelui său a fost găsit după 35 de ani, în 2005, la baza gheţarului. Reinhold a decis să-i incinereze corpul fratelui său pe munte, după ritualul budist (foto 8).

Performanţele alpinismului românesc
1995 - primul român pe Everest, Ticu Lăcătuşu;
1997 - primul român pe Nanga Parbat (faţa Diamir), Mihai Cioroianu;
2003 - prima echipă românească pe Everest, lider David Neacşu;
2004 - primul român pe K2, Horia Colibăşanu;
2013 - primul român pe Lhotse, Horia Colibăşanu;
2013 - prima expediţie românească pe Nanga Parbat (faţa Rupal)

7 alpinişti români au decedat în Himalaya: trei pe Dhaulagiri, doi pe Nanga Parbat, unul pe K2 şi unul pe Kangchenjunga

Reperele muntelui Nanga Parbat
- 600 de expediţii, 200 de alpinişti care au atins vîrful, 61 au murit pe munte;
- 1895 - prima expediţie pe Nanga Parbat a aparţinut britanicului Alfred Mummery. Acesta a ajuns pînă la 6.800 m şi apoi a murit împreună cu doi şerpaşi pe versantul Diamir;
- 1953 - Nanga Parbat a fost urcat cu succes în premieră de alpinistul austriac Hermann Buhl. Ruta primei ascensiuni a fost pe faţa Rakhiot;
- 1970 - fraţii Reinhold şi Gunther Messner au urcat în premieră vîrful pe faţa Rupal, cea mai abruptă, reuşind totodată şi a treia ascensiune a muntelui. La coborîre, Gunther a dispărut într-o avalanşă; Corpul său a fost găsit la baza gheţarului 35 de ani mai tîrziu.
- 1978 - Reinhold Messner s-a întors pe Nanga Parbat şi a reuşit prima ascensiune solitară a unui vîrf de peste 8.000 m;
- 2005 - americanii Steve House şi Vince Anderson au urcat vîrful în stil alpin pe o rută nouă, pe pilierul central al feţei Rupal. Ascensiunea a fost premiată cu Pioletul de Aur;
- 1996 - are loc prima expediţie românească pe Nanga Parbat (faţa Diamir), compusă din Răzvan Petcu, Gabi Stana, Bogdan Pintilie, Mihai Cioroianu şi Marius Gane. Cînd au ajuns la 8.000 m, vremea s-a schimbat brusc şi au fost nevoiţi să coboare. Petcu şi Stana au fost surprinşi de o avalanşă şi nu s-au mai întors…
- 1997 - Mihai Cioroianu s-a întors pe munte, tot pe faţa Diamir, şi a devenit primul român care a reuşit pe Nanga Parbat;
- 2013 - expediţia condusă de Zsolt Torok a ajuns pe vîrf, pe faţa Rupal, ceea ce reprezintă o premieră românească.

Zsolt Torok
- 39 de ani;
- ghid montan;
- liderul primei echipe româneşti care realizează "Trilogia Alpilor", cei trei mari pereţi nordici ai Alpilor: Eiger, Grandes Jorasses, Matterhorn  (anii 2004, 2009, 2011);
- Himalaya - Cho Oyu (8.201 m), 2006;
- Anzi - Aconcagua (6.970 m), 2008;
- Himalaya - K2 (8.611 m), 2010, an în care nici un alpinist nu a atins vîrful;

Marius Gane
- 45 de ani;
- salvamontist Argeş;
- Anzi - Aconcagua (6.960 m), 2003;
- Himalaya -  Everest (8.850 m), 2003;
- Pakistan - Gasherbrum II (8.032m), 2008
- Alaska - McKinley (6.194m), 2010;

Teo Vlad
- 40 de ani;
- salvamontist Argeş;
- Kazahstan - Tengri (7.010 m), 2004;
- Anzi - Chopicalqui (6.354 m), 2005;
- Pakistan - Gasherbrum II (8.032 m), 2008;
- Alaska - McKinley (6.194 m), 2010;

Aurel Sălăşan
- 27 de ani;
- Rusia - Elbrus (5.642 m), 2009;
- Kazahstan - Umărul lui Chapaev (6.183 m), 2010;
- Kazahstan - Tengri (7.010 m), 2011;
- Peru - Artesonraju (6.025 m), 2012;