Articol de GSP - Publicat marti, 10 iunie 2008 00:00
Stadionul Letzigrund e de atletism. Aici se ţin cunoscutele „Grand Prix”-uri de la Zurich. Mulţi elveţieni s-au plâns de propria lor „democraţie directă” şi de cârcotaşii din cartierul de lângă stadionul Hardturm, care trebuia renovat pentru Euro şi n-a fost din cauză de veto repetat al populaţiei la planurile arhitecţilor. „Ăla era stadion de stadion, tribune lângă teren, atmosferă, cazan. Nu ca Letzigrund, unde mergi la picnic, la atletism, relaxare. E spaţiu între tribune şi acoperiş, de te plouă şi bate vântul, spaţiu între tribune şi teren, n-ai efectul sonor al unui ‚hexenkessel’. Naşpa.”
Şi totuşi… atmosfera a fost orice altceva decât „naşpa” azi pe Letzigrund. Pe la 12 jumate am ajuns în Fan Zone, să vedem ce se întâmplă, costumaţi toţi 4 de gală – tricouri, şepci, peruci, steaguri, bannerele şi, desigur, Pălăria Tricoloră.
În drum spre tramvai, şoferii, mai ales cei care aveau steaguri la maşini, ne claxonau prietenos. În staţie, vine o întrebare de la un trecător – „ce facem, câştigăm?” (româneşte) „Sperăm la un egal”. „E plin de români aici, n-am mai văzut aşa ceva.”
Într-adevăr, în centru, peste tot, plin de tricouri galbene şi pălării veneţiene roşgalbenalbastre fistichii. Pâlcuri-pâlcuri. Mai câte-o goarnă, mai câte-o strigătură, grupurile răzleţe însă nu interacţionau. Cam închise, bisericuţele, şi nu extraordinar de joviale. Francezi erau şi ei prin zonă, dar parcă mai puţini, pierduţi mai uşor printre localnici – nu săreau în ochi ca ai noştri.
Pentru prânz ne aşezăm la o terasă, unde vedem un grup mic de români lângă o masă lungă de francezi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
