Articol de GSP - Publicat miercuri, 30 aprilie 2008 00:00
O primă sesiune în care Hendry şi-a amintit că este septuplu campion mondial. Nu atît prin joc şi execuţii uluitoare, cît prin atitudine, prin ochi limpezi şi răbdare de fier. Constumul drept la guler, impecabil la mîneci, şi breakul de 147, ca o încoronare a sesiunii, înăbuşit inevitabil, undeva suficient de departe, ne duceau cu gîndul la “vremea vacilor grase” din viaţa scoţianului. Hendry a părut că respiră bine la Sheffield. Fără să rupă gura tîrgului (a încetat să o mai facă de vreo cinci ani), Hendry a scos pe tarabă tot ce avea mai bun la momentul x din sfertul n al carieriei sale. Un tac şovăelnic pentru loviturile de “siguranţă”, greşeli amuzante cu “sprijinul”, strîmbături tîmpe din nas şi priviri de pui de tigru, aruncate naiv din fotoliul-geamăn unui adversar buimac. Un 7-1 relaxat, distant şi senin.
-
A doua sesiune l-a reactivat pe acel Hendry postmodern. După copertina
verde, Carter îi vărsa punga cu arginţi lui Ronnie, după ce răspundea
tentativei lui Peter Ebdon cu un 147 cert, în timp ce Hendry vedea cum
i se cerne avantajul. În cîteva ore, Hendry s-a întors în epoca de
piatra, aceea de prin 2003-2005. Perioada cînd privea pierdut şi
nevinovat, ţintuit de Ronnie în fotoliu, după ruşinea unei semifinale
istorice. Hendry dezorientat, ca un copil speriat ce îşi pregăteşte
scuzele după ce a dat foc la covorul din bucătărie, un Hendry
instinctiv, forţat şi condamnat la resemnare. În cîteva jocuri, pînza
subţire de campion s-a dantelat şi scoţianul a început să semene din ce
în ce mai mult cu “marii-gîtuiţi” ai sportului: Roger Federer,
Sebastien Chabal, Fc Barcelona sau “Sandu” Vinokourov. Un “hei-rup”
orb, fără esenţă, ce nu conduce la nimic bun.
-
Hendry nu mai există de vreo 4 ani. Nu mai există niciun reper după
care să îi verifici pulsul. Un soi de imunitate la victorie care îi
sabotează planurile. Hendry are opţiunea unei semifinale cît o carieră,
dacă reuşeşte să uite tot şi să accepte să o ia de la capăt. Acum, cînd
apusul străluceşte uşor după fiecare “neagră” greşită la Sheffield.
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
