POVESTE „Ca portar, mi-am rupt dinții. Mama m-a trecut în atac” » Vârful îndrăgostit de Atletico Madrid a răvășit Premier League, a fost făcut „trădător”, „flop” și erou al marilor finale

Pe parcursul activității sale de fotbalist profesionist, Fernando Torres a cunoscut succesul la cel mai înalt nivel, având un rol exponențial atât la triumfurile selecționatei „La Roja”, cât și la performanțele impresionante ale echipelor de club pentru care a evoluat.

Prin toate aceste momente speciale, dar și prin perioadele dificile ale fostului atacant iberic, vom trece împreună în minutele următoare.

Copilăria și primii pași în fotbal

Anul 1984 are o însemnătate aparte în istoria fotbalului spaniol.

În primul rând, selecționata pregătită la acea vreme de regretatul Miguel Muñoz a ajuns până în ultimul act al Campionatului European din Franța, unde a pierdut însă în fața țării gazdă, scor 0-2. Cu toate acestea, rezultatul obținut la acel turneu final nu este considerat de iberici o performanță negativă, deoarece a marcat revenirea naționalei Spaniei în elita fotbalului mondial.

Pe de altă parte, 20 martie 1984 este ziua în care a venit pe lume Fernando Jose Torres Sanz, un fotbalist ce avea să devină un adevărat idol pentru „La Roja”.

„El Niño” s-a născut și a copilărit în Fuenlabrada, un orășel mic din Spania, care este situat la aproximativ 20 de kilometri de Madrid, iar pasiunea pentru fotbal a apărut încă din primii ani ai vieții, datorită seriei animate japoneze „Captain Tsubasa”.

Petrecând mult timp alături de bunicul său, care era un suporter înfocat al lui Atletico, lui Torres i-a fost insuflată dragostea pentru clubul din Madrid încă de mic copil.

Momentul în care Fernando a decis că vrea să devină fotbalist a venit la vârsta de 5 ani, atunci când a pășit pentru prima dată pe Estadio Vicente Calderon (fostul stadion al lui Atletico), țelul său fiind acela ca, într-o bună zi, să îmbrace tricoul formației „rojiblanco”.

Deși poziția care l-a consacrat a fost cea de atacant, primii doi ani din cariera spaniolului, petrecuți la Parque 84, l-au găsit în poartă, la fel ca pe Israel, fratele lui mai mare. „Voiam să fiu ca Ismy, așa că am început să joc ca portar, până când, la o intervenție, mi-am rupt câțiva dinți. Atunci mama mi-a spus: «Dacă vrei să mai joci fotbal, nu mai stai în poartă»”, povestea fostul atacant pentru Sky Sports News în 2013.

Restricția impusă de mama sa nu a reprezentat însă un impediment pentru cariera lui Torres, ci dimpotrivă – odată ce a părăsit poziția de goalkeeper, acesta și-a descoperit treptat instinctul de marcator.

Abilitățile sale ofensive au ieșit cu adevărat la iveală în momentul în care micuțul Fernando a început să joace fotbal în sală pentru Mario’s Holland, o echipă „de cartier”.

Totuși, la vârsta de 10 ani, plictisit de podelele tari ale sălilor de sport, Torres s-a întors pe gazon și s-a alăturat echipei Rayo 13, unde a făcut un sezon excelent, marcând nu mai puțin de 55 de goluri.

Această performanță remarcabilă le-a atras atenția scouterilor lui Atletico, care l-au invitat pe tânărul atacant să dea probe la echipa sa de suflet. Zis și făcut, iar în 1995 visul puștiului din Fuenlabrada s-a îndeplinit - Fernando a ajuns în curtea „los colchoneros”.

Fernando Torres, copilul minune de pe Vicente Calderon

Odată ce a fost admis la grupele de juniori ale lui Atletico, cariera lui Torres a cunoscut o ascensiune fulminantă.

După o perioadă de aproximativ trei ani, timp în care a acumulat experiență în competițiile oficiale și și-a pus bazele din punct de vedere tehnico-tactic, atacantul spaniol a început să se facă remarcat la turneele internaționale.

În 1998 a venit și primul trofeu cucerit în tricoul formației madrilene. Alături de echipa U15 a clubului „rojiblanco”, Torres a câștigat Cupa Nike, o competiție europeană la nivel de juniori, la finalul căreia a primit și titlul de cel mai bun marcator. Mai mult decât atât, la sfârșitul acelui an, tânărul atacant a fost desemnat cel mai bun fotbalist din Europa la categoria sa de vârstă.

Această realizare impresionantă i-a convins pe cei de la Atletico să îi ofere lui Fernando primul său contract de jucător profesionist, chiar la începutul anului 1999.

Primii doi ani în calitate de sportiv cu acte în regulă i-a petrecut însă la echipa de tineret a clubului de pe Vicente Calderon, acolo unde a continuat să impresioneze. Datorită prestațiilor bune, Torres a prins lotul Spaniei pentru Campionatul European U16 din 2001, care a avut loc în Anglia și pe care ibericii l-au câștigat.

La acel turneu final, fotbalistul lui Atletico nu a făcut doar act de prezență, ci a fost omul care i-a adus trofeul selecționatei „La Roja”, după ce a marcat unicul gol al finalei cu Franța. Înainte de această reușită, Torres mai înscrisese de șase ori pe parcursul întregii competiții, la finalul căreia a fost desemnat atât golgheter, cât și „MVP”.

Două săptămâni mai târziu, mai exact pe 27 mai 2001, a urmat și debutul pentru echipa mare a lui Atletico, care la momentul respectiv se afla în eșalonul secund al fotbalului spaniol.

Nu a reușit să înscrie în primul meci, disputat pe teren propriu în fața celor de la Leganes, dar a spart gheața o săptămână mai târziu, pe terenul lui Albacete.

Astfel, Fernando Torres a devenit cel mai tânăr fotbalist din istoria lui Atletico care a reușit să marcheze într-un meci oficial, o bornă care este valabilă și astăzi (17 ani, 2 luni și 14 zile).

Finalul stagiunii 2000/2001 nu a venit însă cu vești bune pentru „los colchoneros”. Echipa pregătită la momentul respectiv de Carlos Garcia Cantarero a încheiat doar pe locul 4 în Segunda Division, ratând astfel șansa de a promova în Primera.

Deși a fost la egalitate de puncte cu Xerez, ultima echipă care a obținut biletele pentru prima ligă, golaverajul deficitar a făcut-o pe Atletico să petreacă încă un sezon în eșalonul secund. Această contraperformanță a madrilenilor i-a fost fatală lui Cantarero, însă avea să-i prindă bine lui Torres.

Sub îndrumarea lui Luis Aragonés, „El Niño” devine liderul lui Atletico

Înainte de startul noii stagiuni, la cârma clubului „rojiblanco” a revenit Luis Aragonés, un antrenor care bifa astfel al șaptelea mandat pe banca lui Atletico și care a reprezentat un adevărat talisman pentru cariera protagonistului nostru.

Sub comanda legendarului tehncian iberic, Fernando Torres a devenit o prezență constantă în primul 11, într-un sezon în care gruparea madrilenă a terminat pe primul loc în Segunda Division, revenind așadar în elita fotbalului spaniol.

În cele 36 de apariții bifate în stagiunea 2001/2002, Torres a înscris șase goluri și a oferit trei pase decisive, statistici promițătoare pentru un tânăr de doar 18 ani.

După terminarea sezonului regulat, a venit Campionatul European U19 din Norvegia, unde naționala Spaniei a triumfat din nou.

Prezent, bineînțeles, în lotul juniorilor „La Roja”, atacantul lui Atletico a impresionat încă o dată, repetând performanțele de la precedentul turneu final la care a participat. Cel mai bun jucător, golgheterul competiției (4 reușite) și omul care a decis finala (1-0 împotriva Germaniei) - toate aceste distincții au fost atribuite aceluiași nume, și anume Fernando Torres.

A urmat apoi primul sezon în Primera Division, însă acest lucru nu l-a copleșit pe fotbalistul din Fuenlabrada, care a fost cel mai bun marcator pentru „los colchoneros”.

Cu 13 goluri înscrise, atacantul spaniol a contribuit enorm la clasarea trupei lui Aragonés pe locul 11 în clasament, lucru care a venit la pachet și cu îndeplinirea obiectivului setat de club, și anume evitarea retrogadării. Astfel, Torres devenea treptat liderul formației „rojiblanco”, câștigându-și locul în inimile suporterilor, care l-au poreclit „El Niño” - copilul.

Entuziasmul generat de evoluțiile sale nu a rămas fără ecou nici în presa spaniolă, care, fermecată fiind de eleganța și eficiența cu care acesta finaliza acțiunile, a început să-l compare cu nimeni altul decât Marco van Basten – o paralelă care, la acea vreme, spunea totul despre potențialul uriaș al tânărului atacant.

De asemenea, într-un interviu acordat recent, Cătălin Munteanu, fostul internațional român care a împărțit vestiarul cu Torres în acea perioadă, a vorbit despre „drive”-ul pe care „El Niño” îl arăta încă de la o vârstă fragedă: „Era la început de carieră, era foarte tânăr. Dar încă de atunci se vedea calitatea, răutatea pe care o avea. Țin minte că la antrenamente, deși avea 18 ani, se ciocnea cu Simeone și cu Burgos ca și cum era deja un adevărat veteran”.

Sezonul 2003/2004 avea însă să fie cel care l-a evidențiat cel mai mult pe tânărul Fernando Torres. Nu doar că a înscris 19 goluri, clasându-se pe locul al 3-lea în topul golgheterilor din campionatul Spaniei, dar „El Niño” a devenit căpitanul lui Atletico la doar 19 ani, stabilind așadar un nou record în istoria clubului din Madrid.

Tot pe parcursul stagiunii respective, mai exact pe 3 septembrie 2003, venea și prima din cele 110 selecții pentru naționala mare a Spaniei, într-un meci amical împotriva Portugaliei, câștigat de „La Roja” cu 3-0. Inaki Saez, selecționerul ibericilor de la acea vreme, l-a trimis pe Torres pe teren încă din primul minut. Acesta a făcut pereche în atac cu marele Raul Gonzalez, dar nu a izbutit să înscrie.

A spart însă gheața pe 28 aprilie 2004, împotriva Italiei, tot într-o partidă de pregătire. Datorită acestei reușite, cumulat bineînțeles și cu cifrele foarte bune înregistrate de-a lungul întregului sezon, „El Niño” și-a făcut loc printre cei 23 de jucători convocați de Saez pentru Campionatul European din 2004, care a avut loc în Grecia.

Acel turneu final a fost totuși unul de tristă amintire pentru Spania, care a părăsit competiția încă din faza grupelor. Fotbalistul de la Atletico a evoluat în toate cele trei partide disputate de echipa sa, într-una dintre ele fiind chiar titular, dar nu și-a trecut în cont nicio reușită.

Ca urmare a acestui rezultat dezamăgitor, federația spaniolă l-a demis pe Inaki Saez din funcția de selecționer, iar în locul său a fost numit…Luis Aragonés.

Brendan Rodgers, trimis de Mourinho să-l urmărească pe Torres

În următoarele două sezoane, Torres a rămas constant în evoluțiile sale din tricoul lui Atletico, înscriind un total de 33 de goluri în toate competițiile. Astfel, vârful de 22 de ani nu avea cum să lipsească din lotul ibericilor pentru Cupa Mondială din Germania.

Cu puțin timp înaintea turneului final din 2006 însă, „El Niño” a fost dorit insistent de către Jose Mourinho la Chelsea.

Brendan Rodgers, actualul antrenor al celor de la Celtic, pregătea la vremea aceea echipa de tineret a grupării de pe Stamford Bridge, iar într-un interviu acordat pentru The Independent în 2011, tehnicianul nord-irlandez a dezvăluit faptul că „The Special One” l-a trimis în Spania pentru a-l urmări pe Fernando într-un duel Barcelona-Atletico, câștigat de madrileni cu 3-1. În partida respectivă, atacantul iberic a punctat de două ori.

Meciul a fost pe Camp Nou, el era tânăr, era căpitan, era fantastic, a marcat două goluri grozave.

Era un mare talent, cu siguranță un jucător aparte. A fost adevăratul catalizator pentru Atletico, o echipă care era într-o mare ascensiune pe vremea aceea. I l-am recomandat fără să stau pe gânduri

- mărturisea Brendan Rodgers

Interesul londonezilor s-a concretizat. Roman Abramovich a pus pe masă 20 de milioane de lire sterline în schimbul lui Torres, însă conducerea clubului „rojiblanco” a refuzat oferta, iar mutarea a picat.

Enrique Cerezo, președintele celor de la „Atleti”, a declarat faptul că Chelsea nu a fost singurul club care a făcut o ofertă pentru atacantul din Fuenlabrada în vara lui 2006. Potrivit spuselor sale, Newcastle United a fost echipa care ar fi încercat, de asemenea, să-l cumpere pe Fernando. Acesta nu a menționat însă și suma pe care clubul de pe St. James’s Park era dispus să o plătească.

Atletico nu a bătut palma însă nici cu „coțofenele”, iar astfel, „El Niño” a participat la Campionatul Mondial din Germania reprezentându-i în continuare pe „los colchoneros”.

Fernando Torres, titularizat de Aragonés și la echipa națională

La acel turneu final, selecționata „La Roja” a defilat în faza grupelor. Torres a fost titular și a înscris trei goluri în primele două partide (o reușită în victoria categorică cu Ucraina, scor 4-0, respectiv o „dublă” împotriva Tunisiei, meci care s-a terminat 3-1 în favoarea ibericilor).

Odihnit de selecționer pentru disputa fără miză cu Arabia Saudită, câștigată de asemenea de spanioli, „El Niño” a revenit în primul 11 pentru duelul cu Franța din optimi, pe care trupa „La Roja” l-a pierdut însă, scor 1-3, părăsind astfel competiția.

În ciuda acestei eliminări, Cupa Mondială din 2006 poate fi reperată ca un moment decisiv în sensul bun al cuvântului pentru iberici, deoarece la acel turneu a fost clădit scheletul unei echipe care avea să domine autoritar fotbalul internațional în următorii ani.

Din acest schelet au făcut parte și cele două cupluri legendare ale generației de aur spaniole, și anume Xavi - Iniesta, respectiv David Villa - Fernando Torres.

„Ne completăm excelent. Ne înțelegem foarte bine atât pe teren, cât și în afara lui. Suntem un duo extrem de periculos. Amândoi vânăm fundașii, punem presiune pe ei și luptăm pentru a ne crea șanse unul celuilalt”, declara David Villa la vremea respectivă despre parteneriatul cu Torres din atacul naționalei.

După Campionatul Mondial, pentru Fernando a urmat ultimul sezon pe Vicente Calderon.

Deși îmbrăca tricoul echipei pentru care a visat să joace încă din copilărie, „El Niño” a început să simtă lipsa trofeelor. Chiar dacă performanțele individuale i-au ridicat considerabil statutul, exista un mare „0” în dreptul titlurilor cucerite la nivel colectiv.

Astfel, după alte 14 goluri înscrise pentru gruparea „rojiblanco”, Torres i-a anunțat pe oficialii clubului că vrea să plece. Cei din conducere nu s-au împotrivit, însă au încercat să găsească cea mai profitabilă afacere. La coadă așteptau Chelsea, Liverpool, Arsenal și Manchester United.

În ciuda faptului că formația de pe Stamford Bridge se afla în pole-position, având din nou discuții avansate cu gruparea din Madrid pentru transferului atacantului spaniol, Fernando Torres avea să ajungă pe Anfield.

Conform informațiilor apărute la vremea respectivă în presa britanică, un rol extrem de important la această mutare l-ar fi avut Rafa Benitez, antrenorul vicecampioanei Europei de la acel moment.

Torres semnează cu Liverpool » Fanii lui Atletico în lacrimi, suporterii „cormoranilor” exultă

Pe 4 iulie 2007 a venit și anunțul oficial. Liverpool l-a transferat pe „El Niño” pentru 25 de milioane de lire sterline (aproximativ 38 de milioane de euro în acel moment), plus Luis Garcia, care urma să revină pe Vicente Calderon. Această sumă a reprezentat un record pentru ambele cluburi la vremea respectivă.

Imediat după ce a semnat contractul valabil pe șase sezoane cu echipa engleză, atacantul spaniol și-a luat rămas bun de la suporterii lui Atletico. Pe lângă mulțumiri, cuvintele transmise de Torres au indicat faptul că acesta nu excludea o posibilă revenire la gruparea „rojiblanco” în viitor.

Îmi este extrem de greu. Nu credeam vreodată că voi ajunge să fac asta, dar este un tren care vine o singură dată în viață și pe care nu îți poți permite să-l pierzi. A venit o ofertă extrem de bună pentru mine și le-am cerut celor din conducere să o accepte. Decizia a fost a mea. Liverpool mi-a pus pe masă niște obiective pe care, din păcate, nu le pot realiza la Madrid.

Vreau să mulțumesc fiecărui coleg cu care am împărțit vestiarul. Vreau să mulțumesc tuturor antrenorilor și conducerii pentru că au avut încredere în mine și m-au ajutat să-mi îndeplinesc visul. Și cel mai important, vreau să vă mulțumesc vouă, fanilor, atât din Madrid, cât și din întreaga lume. Fără voi, nimic nu ar fi posibil la acest club minunat. Sunt sigur că drumul nostru împreună nu se oprește aici. Vă iubesc. Vamos Atleti!

- mesajul lui „El Niño” pentru suporterii „los colchoneros”

În inima fanilor madrileni a rămas însă un gol imens. Cel mai iubit jucător al echipei i-a părăsit.

„Algo muere en el alma cuando un amigo se va” - a fost mesajul susținătorilor lui Atletico în momentul în care Fernando a semnat cu Liverpool. Aceste cuvinte reprezintă titlul, dar și câteva dintre versurile unei celebre melodii spaniole, și înseamnă „o parte din suflet moare atunci când un prieten pleacă”.

De cealaltă parte, pentru suporterii „cormorani”, entuziasmul atingea cote maxime.

„El Niño a sosit în partea roșie a Merseyside-ului”, „Puștiul minune al Spaniei a semnat cu Liverpool” și „Benitez i l-a suflat lui Mourinho pe Fernando Torres” erau doar câteva dintre titlurile ziarelor locale din Liverpool, acolo unde atacantul iberic a fost primit ca un adevărat zeu.

Sezonul 2007/2008, primul pentru Torres în tricoul „cormoranilor”, avea să fie cel mai bun din întreaga carieră a internaționalului spaniol, dar și acela care l-a transformat pe „El Niño” într-un adevărat idol pe Anfield.

Cu 33 de goluri și 5 pase decisive înregistrate în cele 46 de apariții în toate competițiile, Fernando a fost golgheterul echipei care termina pe locul 4 în Premier League și ajungea până în sferturile de finală ale Ligii Campionilor.

În campionat, proaspătul atacant al celor de la Liverpool bifa 24 de reușite, terminând astfel pe locul al doilea în topul marcatorilor, după Cristiano Ronaldo, care înscrisese de 31 de ori.

De asemenea, cu 6 goluri marcate, Torres a terminat pe poziția secundă și în clasamentul golgheterilor din Liga Campionilor. Prima poziție a fost ocupată de același Cristiano, cu 8 reușite.

Odată încheiată stagiunea respectivă de Premier League, Sir Alex Ferguson a vorbit la superlativ despre atacantul spaniol.

Fernando Torres este un jucător foarte, foarte bun. L-am urmărit de multe ori și am încercat să-l semnăm când avea doar 16 ani. Am exprimat interesul nostru cu doi ani înainte să ajungă la Liverpool, dar am simțit întotdeauna că discuțiile noastre se încheiau cu el primind un contract îmbunătățit la Atletico Madrid.

​Îmi place de el că este dotat cu o mare viclenie, o istețime la limita machiavelismului. Iar schimbările sale de ritm reprezintă o adevărată problemă pentru orice defensivă din lume

- a declarat legendarul tehnician al celor de la Manchester United în 2008

Fernando Torres, talismanul selecționatei „La Roja” la EURO 2008

A urmat apoi Campionatul European din vara anului 2008, care a fost găzduit de Austria și Elveția. Fernando, bineînțeles, om de bază pentru trupa lui Luis Aragonés.

La acel turneu, ibericii și-au croit drumul până în finală cu un parcurs aproape perfect. Trei victorii în cele trei meciuri din faza grupelor și un succes categoric în fața Rusiei în semifinale, scor 3-0.

Singura partidă care le-a dat emoții spaniolilor a avut loc în sferturi, atunci când aceștia au întâlnit Italia, campioana mondială de la acea vreme. Totuși, elevii lui Aragonés au trecut mai departe, câștigând la loviturile de departajare.

Astfel, ultimul act al competiției le-a adus față în față pe Spania și Germania, iar omul care a decis câștigătoarea trofeului a fost nimeni altul decât Fernando Torres.

Luis Aragonés a mărturisit, la câțiva ani distanță de la acest eveniment, că înainte de startul partidei s-a dus la Fernando și l-a sărutat pe frunte, spunându-i: «Tú eres el elegido!» – «Tu ești alesul!»

Fostul mare tehnician iberic s-a dovedit a fi extrem de inspirat, având în vedere faptul că în minutul 33 al finalei de la Viena, atacantul lui Liverpool i-a rezolvat la pachet pe Philipp Lahm și Jens Lehmann, înscriind unicul gol al partidei și aducând cel de-al doilea titlu european din istoria selecționatei „La Roja”.

După terminarea competiției, atacantul din Fuenlabrada și-a trecut în palmaresul individual alte două distincții importante, și anume prezența în cel mai bun 11 al turneului, dar și titlul de cel mai bun jucător al finalei.

Mai mult decât atât, datorită performanțelor impresionante din anul 2008, atât pentru Liverpool, cât și pentru naționala Spaniei, Torres a terminat pe locul al 3-lea în clasamentul Balonului de Aur, fiind depășit doar de Cristiano Ronaldo și Lionel Messi.

Torres și Gerrard, cei doi regi neîncoronați de pe Anfield

În următoarea stagiune, „El Niño” și-a continuat prestațiile bune pentru formația lui Rafa Benitez, dezvoltând o chimie extraordinară cu Steven Gerrard, căpitanul echipei.

Cu englezul în calitate de servant și Torres finalizator, Liverpool a fost extrem de aproape de câștigarea titlului în Premier League. Manchester United avea însă să fie devină campioană, terminând cu patru puncte peste „cormorani” în clasament.

Similar sezonului precedent, Liverpool a părăsit Liga Campionilor în sferturile de finală. În plus, clubul de pe Anfield nu reușit să se apropie de ultimul act nici în FA Cup, nici în Cupa Ligii.

Deși atacantul spaniol și-a făcut treaba, marcând 14 goluri în 24 de apariții doar în campionat, lucru care i-a asigurat prezența în echipa sezonului din Anglia pentru a doua oară consecutiv, formația de pe Anfield nu reușea să se impună în nicio competiție.

Astfel, frustrările lui Fernando începeau să prindă contur, ținând cont de faptul că a părăsit-o pe Atletico în detrimentul „cormoranilor” tocmai pentru a câștiga trofee.

În sezonul 2009/2010, Liverpool a dus-o și mai rău. Locul 7 în campionat, doar locul al treilea în grupa de Champions League și eliminată prematur din cele două cupe interne.

Mai mult decât atât, ajunși în semifinalele Europa League, „cormoranii” au pierdut dubla-manșă cu Atletico Madrid, fosta echipă a lui Fernando Torres și formația care avea să cucerească trofeul.

Cu toate că pe plan individual i-a mers din nou bine, devenind golgheterul echipei pentru al treilea an consecutiv (22 de goluri în cele 32 de meciuri jucate în toate competițiile), atacantul spaniol mai bifa un sezon în care nu izbutea să ridice un titlu deasupra capului alături de formația din Merseyside.

„El Niño”, campion mondial cu Spania în 2010

Salvarea acelei stagiuni avea să vină însă în Africa de Sud, acolo unde a avut loc Campionatul Mondial din 2010.

Deși existau semne de întrebare în ceea ce privește prezența lui Fernando Torres în lotul Spaniei pentru turneul final, cauzate de o accidentare suferită în ultimul meci de campionat, Vicente del Bosque, noul selecționer al formației „La Roja”, l-a convocat în cele din urmă pe atacantul lui Liverpool.

Nedorind să riște în primul meci, pierdut de Spania împotriva Elveției (0-1), tehnicianul iberic nu l-a introdus pe „El Niño” în primul 11, dar l-a trimis pe teren pe parcursul reprizei secunde.

Începând cu etapa a doua însă, vârful de 26 de ani a fost titular în toate partidele până la semifinala cu Germania (câștigată cu 1-0), dar evoluțiile sale au fost modeste, nereușind să înscrie vreun gol. Ba mai mult, acesta s-a făcut remarcat prin câteva ratări uriașe.

Introdus totuși pe gazon în repriza a doua a finalei cu Olanda, Torres a luat parte activ la cel mai mare succes din istoria naționalei Spaniei, și anume câștigarea Cupei Mondiale. Unicul gol al partidei a fost semnat de Andres Iniesta în cea de-a doua repriză de prelungiri, mai exact în minutul 116.

Din idol pe Anfield, a ajuns un simbol al trădării

După triumful din Africa de Sud, atacantul spaniol s-a întors la baza de pregătire a lui Liverpool, unde avea să-l cunoască pe Roy Hodgson, tehnicianul care l-a înlocuit pe Rafa Benitez la cârma „cormoranilor”.

Deși apăruseră numeroase știri potrivit cărora Fernando și-ar fi dorit să părăsească echipa, noul antrenor de pe Anfield a negat orice fel de posibilitate a plecării lui „El Niño”.

Nu este de vânzare și nu primim nicio ofertă pentru el. Vrem să-l păstrăm.

Fernando ne-a spus că este nerăbdător să se întoarcă la muncă și să joace pentru Liverpool în sezonul viitor. Asta știu de la el, așa că orice ați auzit din alte surse este complet eronat

- a declarat Roy Hodgson înainte de startul sezonului 2010/2011

De asemenea, și proaspătul campion mondial a dat o declarație în care confirma faptul că nu are niciun gând de a părăsi clubul din Merseyside: „Angajamentul și loialitatea mea față de club și față de fani sunt aceleași ca în prima zi când am semnat”. Aceste cuvinte, care inițial au fost apreciate de fanii de pe Anfield, aveau să se întoarcă ca un bumerang către Torres.

Într-adevăr, Fernando nu a părăsit-o pe Liverpool în acea vară, jucând pentru echipa lui Roy Hodgson în prima parte a stagiunii, timp în care a reușit să și înscrie 9 goluri.

Totuși, la începutul anului 2011, avea să se producă unul dintre cele mai controversate transferuri din istoria Premier League, atunci când idolul de pe Anfield a semnat cu Chelsea.

Chiar în ultima zi a perioadei de mercato din iarnă, Roman Abramovich a plătit nu mai puțin de 50 de milioane de lire sterline pentru a-l aduce pe Fernando Torres pe Stamford Bridge. Suma de transfer a fost din nou una record, atacantul spaniol devenind astfel cel mai scump jucător din istoria campionatului englez la vremea respectivă.

Suporterii lui Liverpool au fost extrem de afectați de hotărârea pe care a luat-o „El Niño”, iar la doar câteva ore de la oficializarea transferului, au apărut mesaje dure la adresa vârfului spaniol.

„Ai mințit, ești un trădător!”, „Nu ai iubit niciodată clubul, mercenarule!”, „Ne-ai trădat, iar de acum vei merge singur!” sunt doar câteva din mesajele pe care le-au transmis fanii lui Liverpool.

Mai mult decât atât, tot la puțin timp de la momentul „trădării”, câteva sute de suporteri ai „cormoranilor” s-au strâns lângă stadionul echipei și au ars tricourile care purtau numele lui Fernando Torres.

La aproximativ 10 ani distanță de la acel eveniment, Steven Gerrard a mărturisit că plecarea bunului său prieten de la Liverpool reprezintă unul dintre cele mai mari regrete din cariera lui de fotbalist.

Nu am apucat să joc suficient de mult timp alături de Torres, pentru că a plecat la Chelsea. Mi-a frânt inima. M-am simțit foarte, foarte rău. Este poate unul dintre cele mai mari regrete pe care le am. Era o perioadă în care munceam din greu pentru a ne apropia de toate obiectivele. Simțeam că progresăm, că ne apropiem de nivelul dorit. Într-un moment cheie, un jucător de bază a părăsit echipa…necesită mult timp să te recuperezi după asta

- a povestit Gerrard în 2021 la podcastul lui Robbie Fowler

Pe deasupra, legendarul mijlocaș al „cormoranilor” a încercat pe cât de mult posibil să împiedice acest transfer, însă fără sorți de izbândă: „Am vorbit cu Fernando, am încercat să îl conving să rămână. I-am spus asta și chiar și agentului său. Ambii erau în Melwood, dar luaseră deja o decizie. Nu mai depindea de mine. A durut. Am înțeles că fiecare om are propriul drum, suntem diferiți. Nu toți suntem localnici atașați de club”.

Fernando Torres la Chelsea » Un „flop” sau un erou al marilor meciuri?

Ironia sorții a făcut ca debutul lui „El Niño” pentru echipa antrenată la vremea respectivă de Carlo Ancelotti să aibă loc chiar împotriva lui Liverpool. Meciul a fost pierdut de Chelsea, 0-1 pe teren propriu.

În plus, la finele stagiunii 2010/2011, „cormoranii” câștigau Cupa Ligii Angliei, în timp ce formația de pe Stamford Bridge nu a reușit să cucerească niciun titlu.

Acest lucru i-a făcut pe fanii de pe Anfield să îl atace din nou pe Torres: „Mai bine că ai plecat. Nu meritai acest trofeu!”.

Toate aceste lucruri, cumulate și cu faptul că a înscris un singur gol pentru echipa londoneză în primele patru luni, l-au afectat pe atacantul spaniol, care nu a mai reușit să se ridice la nivelul care l-a consacrat nici în următoarele sezoane.

Începutul stagiunii 2011/2012 a venit cu o schimbare majoră pentru Chelsea. Ancelotti a părăsit echipa, iar cel care l-a înlocuit pe italian a fost Andre Villas-Boas.

Numirea antrenorului portughez s-a dovedit a fi însă o decizie extrem de neinspirată, având în vedere că londonezii au ieșit din lupta pentru titlu după doar câteva etape.

Rezultatele slabe ale lui Chelsea se identificau perfect cu prestațiile lui Torres, care s-a făcut remarcat prin niște ratări monumentale. Cea mai cunoscută dintre ele a avut loc într-un meci cu Manchester United, pierdut de echipa sa pe Old Trafford cu 1-3.

Atunci, rămas într-o situație de 1 contra 1 cu David De Gea, „El Niño” a reușit să-l depășească pe compatriotul său, însă nu a fost în stare să înscrie cu poarta goală dintr-o poziție ideală.

Deși fanii de pe Stamford Bridge sperau ca evoluțiile celui mai scump fotbalist din istoria Premier League să se îmbunătățească, acest lucru nu s-a întâmplat, iar asta a continuat să afecteze în mod direct și echipa, care ajunsese la un moment dat pe locul 13 în campionat, iar în Champions League tremura serios pentru calificarea în optimi.

Până la urmă, Abramovich a acționat. Nu în legătură cu Torres, ci cu Villas-Boas, pe care l-a demis pe 4 martie 2012. Cârma lui Chelsea a fost preluată de Roberto Di Matteo, fostul asistent al portughezului, iar rezultatele au început să se îmbunătățească.

Odată cu instalarea lui Di Matteo însă, Torres a prins primul 11 tot mai rar, dar atunci când intra pe teren, reușea să marcheze.

Doar 11 goluria marcat Fernando Torres pentru Chelsea în sezonul 2011/2012 în toate competițiile

Cel mai important dintre acestea a venit împotriva Barcelonei, în semifinalele Ligii Campionilor.

După ce a câștigat cu 1-0 pe Stamford Bridge în manșa tur, Chelsea întâmpina probleme mari la returul de pe Camp Nou. Formația londoneză era în inferioritate numerică și condusă cu 2-1 pe tabelă, momente în care Barcelona lui Guardiola asedia poarta lui Petr Cech pentru a înscrie golul calificării.

În acel moment, „El Niño” a intrat pe teren și a înscris un gol antologic.

Suntem în al doilea minut suplimentar al partidei. Catalanii trebuie să marcheze pentru a se califica în finală. Chelsea se apără cu toată echipa în propriul careu. La un moment dat, Torres recuperează balonul și încearcă să plece spre poarta gazdelor, însă este blocat, moment în care vârful londonezilor nu revine în apărare, fiind pierdut astfel și de operatorii de transmisie, care se concentrau pe ceea ce se întâmplă la poarta lui Cech.

După o centrare respinsă de defensiva lui Di Matteo, mingea ajunge la Ashley Cole, care îndepărtează pericolul. Atacând cu toată echipa, Barcelona nu își păstrează om la recuperare, iar Fernando Torres, nestingherit de nimeni, preia în propria jumătate balonul degajat de Cole și se duce de unul singur către poarta lui Victor Valdes. Îl driblează pe goalkeeper-ul catalan și înscrie un gol istoric pentru Chelsea în Liga Campionilor, trimițându-i astfel pe londonezi în finala de la München.

Contrar tuturor așteptărilor, echipa lui Di Matteo s-a impus si în ultimul act în fața lui Bayern, câștigând trofeul Champions League în urma loviturilor de departajare.

Torres a jucat un rol important și în acea partidă. Introdus pe teren cu puțin timp înainte de expirarea celor 90 de minute, moment în care Bayern conducea cu 1-0, atacantul spaniol a obținut cornerul din care Didier Drogba restabilea egalitatea și trimitea meciul în prelungiri.

Liga Campionilor nu a fost singurul trofeu pe care Torres l-a câștigat alături de Chelsea în acel sezon. Londonezii s-au impus și în FA Cup, după o finală câștigată chiar împotriva lui Liverpool.

„El Niño”, dublu campion european cu Spania

Vara anului 2012 a venit și cu o nouă ediție de EURO, iar naționala Spaniei a urmat rețeta succesului, adjudecându-și trofeul după o finală câștigată la scor în fața Italiei, 4-0.

Deși realizările individuale ale lui Torres din sezonul proaspăt încheiat nu au fost convingătoare, Vicente Del Bosque l-a convocat pe atacantul lui Chelsea pentru competiția din Polonia și Ucraina.

„El Niño” a profitat de această șansă și a făcut un turneu final excelent, marcând trei goluri și oferind o pasă decisivă. Una dintre cele trei reușite și singurul „assist” au fost reușite chiar în finală.

Astfel, vârful din Fuenlabrada a primit titlul de cel mai bun marcator al Campionatului European.

Parteneriatul Rafa Benitez - Fernando Torres revine...la Chelsea

Odată cu startul noului sezon regulat, Chelsea a rămas fără Didier Drogba, însă nu i-a adus niciun înlocuitor fotbalistului ivorian. Astfel, lui Torres i s-a oferit șansa de a deveni pionul principal din atacul londonezilor.

Mai mult decât atât, Abramovich l-a instalat pe banca tehnică pe Rafa Benitez, antrenorul sub comanda căruia Fernando a făcut furori în tricoul lui Liverpool.

Chiar și așa, performanțele lui „El Niño” tot nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor, marcând doar opt goluri în Premier League, într-un sezon în care Chelsea a terminat doar pe locul al 3-lea în clasament.

22 de goluria înscris Fernando Torres pentru Chelsea în toate competițiile în stagiunea 2012/2013

Totuși, atacantul spaniol a avut un rol extrem de important la triumful londonezilor în Europa League din 2013. Acesta a marcat primul gol din finala cu Benfica, pe care elevii lui Rafa Benitez au câștigat-o cu 2-1, dovedind încă o dată că este genul de jucător care poate face diferența în meciurile cu încărcătură.

De asemenea, tot în 2013, Torres a devenit și cel mai bun marcator de la Cupa Confederațiilor. Cinci reușite a bifat acesta de-a lungul întregului turneu, însă nu a fost suficient pentru ca Spania să câștige trofeul. Trupa lui Del Bosque a pierdut categoric finala cu echipa gazdă Brazilia, scor 0-3.

A urmat apoi ultimul lui sezon pe Stamford Bridge. Cine a venit antrenor? Jose Mourinho, omul care și l-a dorit insistent pe „El Niño” încă din timpul primului său mandat la Chelsea.

„The Special One” a avut cuvinte de laudă pentru atacantul spaniol, negând faptul că transferul său pe Stamford Bridge a fost unul ratat.

Am auzit multă lume spunând că Fernando este un flop. Nu este adevărat. Un flop nu îți marchează goluri și nu îți câștigă trofee. În schimb, Fernando a demonstrat foarte clar că el poate face asta. Este un jucător făcut pentru meciurile mari

- Jose Mourinho despre Fernando Torres în 2013

În ciuda încurajărilor tehnicianului portughez, numărul golurilor marcate de Torres s-au înjumătățit. Doar 11 reușite în 41 de meciuri în toate competițiile. Așadar, era evident faptul că atacantul spaniol, ajuns deja la 30 de ani, era pe o pantă descendentă.

Acest lucru a afectat și naționala Spaniei, care la Cupa Mondială din 2014 nu a reușit să treacă de faza grupelor, ratând astfel șansa de a-și apăra titlul cucerit în Africa de Sud.

„El Niño” a fost prezent la turneul final din Brazilia, unde a reușit să puncteze în singura victorie obținută de trupa „La Roja”, un 3-0 cu Australia. Acel meci a reprezentat și ultima apariție a lui Fernando în tricoul echipei naționale.

110 meciuri și 38 de goluria bifat Fernando Torres pentru echipa națională a Spaniei

„Fail-ul” cu AC Milan și revenirea la Atletico

După Campionatul Mondial, Torres a avut numeroase discuții cu cei din conducerea lui Chelsea, încercând să găsească cea mai bună soluție pentru viitorul său. Deși Mourinho a enunțat clar faptul că îl vrea în continuare pe Fernando în echipa sa, vârful iberic a decis să schimbe mediul.

Destinația a fost însă una neașteptată, care a luat prin surprindere lumea fotbalului. „El Niño” a ajuns pe San Siro sub formă de împrumut. Perioada acestui împrumut trebuia să se întindă pe doi ani, însă clubul italian avea să-l transfere definitiv pe Torres la sfârșitul lui 2014, plătindu-i clubului londonez o sumă infimă, și anume 1 milion de euro.

Cu toate acestea, atacantul spaniol a stat doar patru luni în Italia. După numai 10 apariții în tricoul formației din Milano, timp în care a reușit să înscrie un singur gol, Torres și oficialii „rossonerilor” au hotărât de comun acord că nu vor continua colaborarea și în cea de-a doua parte a sezonului.

Cine a intrat pe fir? Atletico Madrid, clubul de suflet al lui „El Niño”, care l-a repatriat pe vârful iberic tot sub formă de împrumut, până în vara anului 2016.

În momentul în care acordul lui Fernando cu formația „rojiblanco” a devenit oficial, fanii grupării madrilene au fost în al nouălea cer.

„Bine ai revenit acasă, Nando!”, „Nu credeam că voi mai apuca ziua asta…”, „7 ani și jumătate? Parca au trecut 20!” au fost câteva dintre mesajele postate de suporterii „los colchoneros” în momentul în care clubul a dat comunicatul oficial.

Chiar și președintele lui „Atleti”, Enrique Cerezo, s-a arătat extrem de entuziasmat de revenirea lui Fernando Torres: ”Aștept momentul ăsta chiar din 24 iulie 2007 (n.r. ziua în care „El Niño” a părăsit-o pe Atletico pentru Liverpool)“.

Nu mai puțin de 40.000 de suporteri au fost prezenți în tribune în momentul în care idolul echipei madrilene a pășit din nou pe Vicente Calderon. Aceștia l-au aplaudat la scenă deschisă și i-au scandat numele minute în șir.

Vizibil emoționat, dar și recunoscător pentru primirea călduroasă, Torres le-a transmis fanilor prezenți pe stadion mulțumirile sale și a făcut o referință la mesajul pe care l-a oferit atunci când a părăsit-o pe Atletico: „Mereu am sperat că va fi un ‘Pe curând’ și nu un ‘Adio’”.

În cel de-al doilea „descălecat” pe Vicente Calderon, „El Niño” a luat parte la două performanțe notabile ale clubului din capitala Spaniei.

În sezonul 2015/2016, Fernando ajungea din nou în ultimul act al Ligii Campionilor, dar Atletico avea să piardă trofeul la lovituri de departajare chiar în fața marii rivale Real Madrid (1-1 după 120 de minute, respectiv 3-5 în urma penalty-urilor). Torres a fost integralist în acea finală, însă nu a făcut parte din cei patru executanți ai lui Diego Simeone de la punctul cu var.

Deși nu a contribuit decisiv în partida respectivă, atacantul spaniol a jucat un rol extrem de important în dubla manșă cu Barcelona din sferturi.

Acesta a marcat singurul gol al celor de la Atletico în turul de pe Camp Nou, pierdut de „los colchoneros” cu 1-2. La retur însă, madrilenii s-au impus pe teren propriu cu 2-0, eliminându-i astfel pe catalani din competiție.

La sfârșitul acelei stagiuni, perioada de împrumut a lui Torres a luat sfârșit, însă clubul de pe Vicente Calderon l-a semnat permanent pe spaniol până în 2018, acesta fiind liber de contract (n.r. înțelegerea sa cu Milan a expirat tot în vara anului 2016).

Accidentarea HORROR din 2017

În sezonul următor, echipa lui Diego Simeone nu s-a remarcat nici pe plan intern, nici în Champions League. Din nefericire însă, „El Niño” a făcut-o, fiind protagonistul unui moment extrem de tensionat.

Pe data de 2 martie 2017, într-un meci disputat de formația „rojiblanco” pe terenul lui Deportivo La Coruna, Fernando Torres s-a prăbușit pe teren în urma unui duel aerian cu Alex Bergantinos.

Fundașul gazdelor a avut o intrare extrem de dură asupra atacantului lui Atletico, care în momentul căderii a dat cu capul de gazon și a rămas inconștient.

Arbitrul întâlnirii a reacționat imediat. Meciul a fost oprit, iar jucătorii celor două formații au făcut semne disperate către membrii echipei medicale să între cât mai repede pe gazon.

Până să ajungă pe teren doctorii lui Atletico, căpitanul Gabi alături de alți doi colegi au intervenit rapid, ajutându-l pe Fernando să nu-și înghită limba.

Partida a fost întreruptă minute bune, timp în care Fernando a primit îngrijiri medicale. Jose Maria Gimenez, fundașul uruguayan al trupei lui Diego Simeone, nu și-a mai putut stăpânii emoțiile și a început să plângă, moment în care s-a lăsat o liniște sinistră pe Estadio Municipal de Riazor.

Din fericire însă, totul s-a terminat cu bine. „El Niño” a fost așezat pe targă și dus la spital pentru investigații suplimentare. În momentul în care atacantul spaniol a fost ridicat de pe gazon, fanii ambelor echipe s-au ridicat în picioare și au aplaudat efortul medicilor.

La scurt timp după acest eveniment, Torres a postat un mesaj pe rețelele de socializare, mulțumindu-le suporterilor pentru susținere și anunțând faptul că se simte bine. „Vă mulţumesc pentru grija faţă de mine şi pentru mesajele de susţinere. A fost doar o sperietură. Sper să revin cât mai repede pe teren”, au fost cuvintele atacantului spaniol.

Torres câștigă primul trofeu alături de Atletico

Cea de-a doua performanță importantă a venit la sfârșitul sezonului 2017/2018, ultimul de altfel pentru Torres în calitate de jucător al lui Atletico, care anunțase că nu îşi va prelungi înțelegerea cu „los colchoneros”.

Atunci, trupa „rojiblanco” a cucerit trofeul Europa League, după o finală câștigată la scor de neprezentare în fața celor de la Olympique Marseille. Atacantul din Fuenlabrada a început pe bancă partida, dar a fost introdus pe teren în ultimele minute.

Astfel, Torres și-a mai o îndeplinit o dorință din copilărie, și anume aceea de a câștiga un trofeu major alături de clubul său de suflet.

Este un vis devenit realitate, o împlinire a ambiției fantastice pe care o are. Merită cea mai bună despărțire, iar duminică va fi sărbătorit și pe propriul teren de fani. Este un fotbalist competitiv și un băiat minunat. Nu a primit nimic cadou, tot ce-a câștigat a reușit doar prin muncă

- cuvintele lui Diego Simeone despre Fernando Torres la finalul meciului cu Marseille

Sunt foarte emoționat. Am avut noroc să câștig trofee importante în cariera mea, am avut onoarea să joc la multe cluburi mari, să fac parte dintr-o generație de jucători spanioli care au cucerit totul, dar visul meu din copilărie era să câștig cu echipa mea favorită. Când am plecat prima dată credeam că nu voi mai reuși asta, dar am învățat că dacă lupți din greu poți să reușești tot ceea ce îți propui. O să fiu veșnic recunoscător oamenilor de aici

- declarația lui Torres după câștigarea finalei

La doar patru zile distanță de la triumful din Europa League, Torres avea să joace ultimul său meci în tricoul lui Atletico. Partida de adio a avut loc împotriva celor de la Eibar în campionat, chiar în fața propriilor suporteri.

Disputa de pe Wanda Metropolitano (noua casă a lui Atletico începând din acel sezon) s-a încheiat la egalitate, scor 2-2, ambele goluri ale trupei lui Simeone fiind marcate de „El Niño”.

După încheierea meciului, atacantul devenit între timp o adevarată legendă a clubului „rojiblanco”, a fost celebrat de întreg stadionul.

VIDEO » Ultimele clipe ale lui Fernando Torres la Atletico Madrid

Finalul carierei l-a găsit în Japonia

După despărțirea de clubul său de suflet, „El Niño” nu a agățat ghetele în cui imediat.

în vara lui 2018, ajuns la 34 de ani, Fernando Torres a semnat cu Sagan Tosu, o echipă care evolua la vremea respectivă în primul eșalon al fotbalului japonez.

Un an mai târziu însă, după 40 de meciuri și 7 goluri pentru formația din J1, atacantul spaniol și-a anunțat retragerea din activitate. Ultima apariție și-a făcut-o într-un meci cu Vissel Kobe, acolo unde evoluau vechii săi prieteni și colegi din echipa națională, David Villa și Andres Iniesta.

301 goluria marcat Fernando Torres pentru echipele de club și naționala mare a Spaniei într-un total de 878 de meciuri

Viața lui Fernando Torres după retragere

Odată ce și-a încheiat cariera de fotbalist profesionist, Fernando Torres nu a pierdut timpul și a început la scurt timp școala de antrenori. A obținut licența UEFA Pro în iulie 2020, iar un an mai târziu, fostul atacant spaniol și-a făcut debutul în antrenorat, fiind instalat pe banca tehnică a formației U19 a celor de la Atletico.

În vara lui 2024 însă, „El Niño” a preluat echipa a doua a clubului „rojiblanco” (Atletico Madrid B), pe care o pregătește și în prezent.

De asemenea, sunt voci care susțin faptul că Torres este văzut de către conducerea „los colchoneros” ca viitorul antrenor al primei echipe, urmând să preia frâiele în momentul în care Diego Simeone va pleca de pe Metropolitano.

În altă ordine de idei, faptul că s-a retras pare să-i prindă bine din punct de vedere fizic fostului atacant. Pe lângă cariera de antrenor, acesta se concentrează și pe bodybuilding.

În perioada în care era jucător, atuurile lui Fernando au fost tehnica și viteza, nicidecum forța. Acesta a fost mai degrabă un fotbalist filiform, însă în momentul de față, corpul său a suferit o transformare uriașă.

+19 FOTO

„El Niño” - un atacant de excepție

Fernando Torres nu reprezintă doar unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale, ci și o emblemă a fotbalului spaniol, care lasă în urma sa o carieră impresionantă.

Este băiatul care a visat să joace pentru Atletico Madrid și a ajuns să cucerească întreaga Europă. A înscris goluri memorabile, a ridicat trofee importante și a trăit momente de glorie. A trecut însă și prin perioade dificile, dar nu s-a lăsat doborât.

A câștigat tot ce și-ar putea dori un fotbalist – dar, mai presus de toate, a cucerit inimile celor care au crescut alături de el și i-au urmărit povestea. Pentru fanii lui Atletico, va fi mereu „El Niño”, iar pentru restul lumii, va rămâne cu siguranță unul dintre cei mai importanți atacanți din istorie.

CV-ul lui Fernando Torres

• 1x Campion Mondial (2010);

• 2x Campion European (2008, 2012);

• 1x Câștigător UEFA Champions League (2012);

• 2x Câștigător UEFA Europa League (2013, 2018);

• 1x Câștigător FA Cup (2012);

• 110 selecții și 38 de goluri în naționala Spaniei (al 3-lea marcator all time pentru „La Roja”);

• 878 de meciuri și 301 de goluri în carieră.