Articol de Bogdan Fechită - Publicat marti, 14 iunie 2016 11:40
Gigi Meroni avea toate calitățile pentru a ajunge unul din marii fotbaliști din istoria fotbalului. Începutul era promițător, însă destinul său a fost tragic: a murit la doar 24 de ani!
Juca ca aripă pe partea dreaptă și era un veritabil număr 7. Era un maestru al driblingului și reușea să treacă de toți adversarii cu mingea la picior, iar la final ajungea deseori față în față cu portarul. Un fel de Cristiano Ronaldo al anilor '60.
Juniorat la Oratoriu
Luigi, pe numele său întreg, a avut o copilărie grea. Tatăl său a decedat pe când avea doar doi ani, iar mamei sale îi era greu să întrețină familia. Deoarece era talentat la desenat, a lucrat de mic ca designer de cravate de mătase și s-a dedicat și picturii.
Și-a descoperit pasiunea pentru fotbal, așa că a început să joace la echipa Oratoriului San Bartolomeo din Como. Aici se formase o echipă care concura în diferite turnee pentru juniori. În 1960 a trecut la juniorii echipei de fotbal din Como, iar peste un an a debutat și la seniori.
Transferul la Genoa și Torino
Într-un meci direct cu Genoa, Meroni a reușit să îi impresioneze pe oficialii clubului genovez, așa că aceștia l-au transferat imediat. A jucat timp de doi ani la această echipă, perioadă în care a marcat șapte goluri în 42 de meciuri. Tot în această perioadă ajunge și în vizorul naționalei și bifează prima convocare pentru Italia B.
Vara lui 1964 avea să aducă o nouă schimbare pentru Gigi: e dorit de Torino. Chiar dacă suporterii lui Genoa se opun și doresc să îl păstreze, mijlocașul e cedat la gruparea torineză pentru 300 milioane de lire. La Torino se integrează perfect în jocul echipei. Devine titular incontesabil, iar în următorii 3 ani bifează peste 100 de meciuri ca titular și 22 de goluri.
Apar convocările și de la prima națională a Italiei, iar debutul are loc contra Poloniei, în 1965. A făcut parte din lotul Italiei pentru Campionatul Mondial din 1966, însă squadra azzura a fost eliminată rapid din competiție.
Apare și o ofertă fabuloasă de la Juventus, care era gata să ofere 750 milioane de lire pentru el, însă președintele clubului Torino refuză, influențat și de presiunea fanilor care nu puteau accepta ca cel mai bun jucător al lor să plece la marea rivală.
Tragedia
În octombrie 1967, după un meci câștigat cu Sampdoria, Meroni a fost convins de bunul său prieten și coechipier, Fabrizio Poletti să părăsească mai repede cantonamentul în care se aflau.
Cei doi au ieșit în oraș și se îndreptau spre un bar, unde Gigi urma să se întâlnească și cu prietena lui. Au vrut să traverseze o stradă foarte intens circulată printr-un loc nesemnalizat. Strada avea mai multe benzi de circulație pe sens, iar ei au ajuns în siguranță în mijlocul ei, unde așteptau să treacă pe celălalt trotuar.
În timp ce așteptau, o mașină venea cu mare viteză aproape de ei, așa că Gigi s-a dat un pas în spate pentru a se feri. Numai că nu observase că și din sens opus venea o altă mașină. Autoturismul l-a lovit în plin, iar impactul a fost fatal pentru fotbalist. A fost dus la spital de un trecător pentru că ambulanța se blocase în trafic, iar câteva ore mai târziu s-a stins.
În mașina care l-a lovit pe Meroni se afla Attilio Romero, un tânăr de 19 ani. Acesta s-a prezentat imediat la poliție și după ce a fost interogat o noapte întreagă a fost lăsat să plece. În 2000, Attilio a devenit președintele clubului Torino.
La înmormântarea lui Meroni au participat peste 20.000 de oameni și se spune că și pușcăriașii din Torino au făcut o colectă pentru a trimite o coroană de flori. Un alt gest memorabil în memoria lui Meroni a fost făcut la următorul meci dintre Torino și Juventus. Ambele galerii au participat în liniște la meci, iar un elicopter a inundat stadionul cu flori în memoria sa.
GSP.RO a lansat un serial dedicat idolilor uitați, fotbaliști care au influențat istoria acestui joc și au realizat performanțe notabile, însă de care nu ne mai amintim prea bine.
Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung Bhutia/ Hidetoshi Nakata / Antonio Carbajal / Zico / Cha Bum-kun/ Gento Lopez / Garrincha / Hugo Sanchez / Jasem Yaqoub / Winston Bogarde / Sun Jihai / Juan Alberto Schiaffino / Lucas Radebe / Mahmoud El Khatib / Majed Abdullah / Hao Haidong / Nwankwo Kanu / Josef Bican / Matthias Sindelar / Sandor Kocsis / Jose Manuel Moreno / Paulino Alcantara / Neil Franklin
