Articol de Bogdan Fechită - Publicat joi, 02 iunie 2016 13:54
Neil Franklin a fost cel mai bun fundaș din campionatul britanic în perioada anilor '40-'50. Mulți îl compară cu Sir Bobby Moore, însă toți sunt de acord că a fost unul din cei mai buni apărători din Anglia.
Neil servea cele mai precise pase și pierdea rar duelurile cu adversarii, iar în fața porții sale era ca un zid. Își cunoștea valoarea, așa că devenise unul din cei mai bine plătiți jucători din acea perioadă.
Debut în plin Război
Franklin s-a născut în Shelton și a început să joace fotbal la juniorii lui Stoke City. În 1939, majoritatea fotbaliștilor erau înrolați în Cel De-al Doilea Război Mondial, așa că jucătorii mai tineri, printre care și Neil, au primit șansa de a debuta la seniori. Primul său meci are loc în sezonul 1939/1940 și continuă să rămână în anturajul echipei până în 1941 când se înrolează ca voluntar în Forțele Aeriene Regale.
După ce își îndeplinește datoriile militare, revine tot la Stoke și devine căpitanul echipei. Este descris de presa vremii ca jucătorul complet și primul stoper veritabil. În 1945 bifează și prima prezență la naționala Angliei.
”A fost un mare jucător, dar era și foarte imprevizibil. Dacă era sub presiune, striga la mine să ies din poartă să îl ajut, însă în 9 din 10 cazuri ori dribla, ori trimitea mingea în afara terenului. Era ca pe un câmp minat. Nu cred că a făcut vreodată un joc prost”, spunea Dennis Herod, coechipierul său dintre buturi.
Neil a jucat la Stoke până în 1950, o perioadă fiind coechipier și cu Stanley Matthews, câștigătorul primului Balon de Aur din istoria fotbalului. În 1949 a primit o ofertă de transfer record pentru acea perioadă: 30.000 lire sterline de la Hull City, însă oficialii clubului Stoke au blocat negocierile.
Fuga în Columbia și boicotul naționalei
În 1950, Franklin era foarte nemulțumit de limitele salariale impuse de FA în acea perioadă. Își dorea să câștige mai mult, așa că ia o decizie stranie. Pleacă în Columbia, unde semnează cu Independiente Santa Fe. Aici salariile erau foarte mari, însă campionatul nu era încă recunoscut de FIFA. În plus, Neil refuză să participe alături de naționala Angliei la Campionatul Mondial din 1950.
Din nefericire, fundașul nu s-a adaptat în Columbia și a vrut să se întoarcă în Anglia după doar șase meciuri jucate. FIFA îl suspendase, însă, așa că a putut să joace fotbal și să semneze cu Hull City abia în 1951.
Cel mai mare salariu
La Hull, Neil s-a bucurat de cel mai mare salariu din acea perioadă pentru un fundaș: primea 22.500 lire sterline pe an. Își regăsise pofta și motivația pentru joc, însă începe să se confrunte și cu accindetările. A rămas la acest club timp de cinci ani, perioadă în care a jucat 95 de meciuri.
Spre finalul carierei a mai jucat câte un an la Crewe Alexandra, Stockport County și Macclesfield Town. După ce și-a pus ghetele în cui a încercat și meseria de antrenor, pregătind doar două echipe: APOEL Nicosia și Colchester.
27de selecții are Neil Franklin la naționala Angliei
6goluri a marcat fundașul în toată cariera
GSP.RO a lansat un serial dedicat idolilor uitați, fotbaliști care au influențat istoria acestui joc și au realizat performanțe notabile, însă de care nu ne mai amintim prea bine.
Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung Bhutia/ Hidetoshi Nakata / Antonio Carbajal / Zico / Cha Bum-kun/ Gento Lopez / Garrincha / Hugo Sanchez / Jasem Yaqoub / Winston Bogarde / Sun Jihai / Juan Alberto Schiaffino / Lucas Radebe / Mahmoud El Khatib / Majed Abdullah / Hao Haidong / Nwankwo Kanu / Josef Bican / Matthias Sindelar / Sandor Kocsis / Jose Manuel Moreno / Paulino Alcantara
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
