Articol de Justin Gafiuc, Marius Mărgărit, Andrei Furnigă (video) - Publicat sambata, 09 mai 2026 18:08 / Actualizat sambata, 09 mai 2026 18:09
La 40 de ani de la triumful Stelei în Cupa Campionilor, 2-0 la penalty-uri contra Barcelonei, Gabi Balint a acceptat să comenteze secundă cu secundă seria celor opt lovituri de la 11 metri care au adus trofeul la București. Descrie savuros propriul gol de la punctul cu var și dezvăluie momente secrete de pe gazon
La 40 de ani de la momentul de triumf al Stelei la Sevilla, seria tensionată a penalty-urilor de pe arena „Sanchez Pizjuan” are încă momente de decriptat.
Prin urmare, Gazeta l-a provocat pe Gabi Balint la un exercițiu de întoarcere în timp cu patru decenii, invitându-l să comenteze, secundă cu secundă, derularea evenimentelor de la loteria loviturilor din punctul cu var.
El e omul care a înscris al doilea gol de la 11 metri al roș-albaștrilor, cu o execuție elegantă, iar acum, în fața televizorului din apartamentul-muzeu de la Sângeorz-Băi (Bistrița), reia firul emoțiilor iberice.
Gabi Balint: „Majearu trăgea bine, dar era puțin emotiv”
La Sevilla, seria a început-o Majearu. „Miți bătea de obicei penalty-urile în campionat. Marcase și cu Honved, în turul doi. Avea mare încredere în el, iar în astfel de situații contează cine trage primul și ultimul de la 11 metri. Adică oamenii cu experiență”, se destănuie Balint.
Între timp, „Nutria”, cum era poreclit Majearu, ratează pe micul ecran: „E un băiat puțin emotiv și poate că și detaliul ăsta și-a pus amprenta pe acea execuție. El șuta mult mai bine, de obicei, dar acum a dat parcă și prea slab în minge”.
Dacă te gândești câți oameni stăteau atunci în genunchi în fața televizorului, rugându-se să dai gol din penalty, nici nu ai cum să nu te emoționezi, fiindcă în piciorul tău se afla bucuria sau suferința unor suporteri
Gavril Balint, fost atacant Steaua 1986
Gabi Balint: „Duckadam se rupsese de realitate, era în transă”
Alesanco ratează și el, Duckadam își începe seria epică. „M-am mirat că l-au pus pe el să tragă primul pentru Barcelona. Fundaș central. A dat prost, dar, oricum, Helmut parcă pleacă spre minge exact în momentul șutului. El se rupsese de orice, de realitate. Se gândea strict la ce are de făcut. Nici la penalty-urile noastre nu s-a uitat. Nu mai exista nimic, în afara strategiei de la execuțiile Barcelonei”, punctează Balint.
Și trece la Boloni, cu o serie de remarci interesante: „Loți trăgea, în general, tare. Avea un șut formidabil. Domnul Lucescu spunea că stângacii bat întotdeauna în stânga portarului. Dar Loți a schimbat aici. A dat în dreapta. Poate la asta s-a gândit. Să-l păcălească pe Urruti, dar portarul spaniol a calculat și el la fel”.
Dialogul de pe gazon cu Lăcătuș: „Îi trag una de-i rup poarta!”
Pedraza a urmat pe listă. „Știu că povestea Duckadam cum a gândit atunci: să se arunce de trei ori în dreapta și o dată în stânga. Le-a judecat pas cu pas. Ăsta a bătut bine, la rădăcina barei, dar Helmut a plecat foarte bine spre minge”, comentează Balint.
Exultă apoi când vine rândul lui Lăcătuș: „Vorbeam cu el după ce rataseră Majearu și Boloni. «Bă, ce faci? Unde dai? Cum dai?». «Nu mai aleg niciun colț. Îi trag una de-i rup poarta!». Și asta a făcut. A bătut perfect. Și cu ceva emoție la transversală! Trebuia să dea puțin mai jos. Când am văzut cum se înalță mingea, am zis că ratează și el”.
Când a apărat Duckadam și șutul lui Alonso, nu mai înțelegeam nimic. Să vă uitați la figura lui Helmut și la lovitura asta: e desprins complet de atmosferă, doar el și gândurile lui
Gavril Balint, atacant Steaua 1986
„Când am plecat spre minge, încă nu știam unde să trag”
Și a venit chiar rândul lui Balint: „Îți dai seama ce era în capul meu? «Dacă ratez, am dat-o în bară, frate». M-am frământat cum să bat până am ajuns la 11 metri. Mă credeți că plecasem spre minge să șutez și încă nu știam unde s-o pun? Nu mă întrebați cum am tras acolo, că habar n-am! Nu mai simțeam nimic”.
Detaliază: „M-a ajutat însă în ultima clipă o mutare a portarului. A ridicat puțin privirea, a făcut o fentă scurtă că pleacă înainte și atunci m-am decis. Dar am avut și noroc”.
„Nici nu știam cum să mă bucur”
Marcos va fi ultimul executant al Barcelonei și al finalei, căci ratarea lui va trimite Cupa la București: „E momentul în care Duckadam s-a decis să se arunce în stânga orice-ar fi. Și i-a ieșit! Era în transă”.
Helmut a parat și al patrulea șut, după care a plecat lansat cu mingea spre a celebra victoria: „Să priviți imaginile! Nici nu știam cum să mă bucur. Nu i-am luat în brațe pe băieți. M-am întors, așa, și mă uitam, fără să înțeleg, practic, ce se întâmpla pe acolo. Toți erau peste Duckadam, se pupau, eu doar contemplam. «Băi, am câștigat Cupa Campionilor!»”.
Ia uite cum Duckadam aruncă mingea aia în spate, imediat după ce apără șutul lui Marcos și decide finala! Mă uitam la imaginile alea și mă gândeam: «Ehe, dacă erai băiat deștept, Balint, luai mingea, o băgai sub tricou și veneai cu ea acasă. Cam cât valora acum?»
Gavril Balint, atacant Steaua 1986
„Nu mai era medalie pentru domnul Ienei”
Iar în final dezvăluie un episod neștiut de la Sevilla: „Când s-au împărțit medaliile, domnul Ienei a rămas fără niciuna. Se terminaseră. Nu mai știu de ce. Poate luase cineva vreuna în plus, masorul, doctorul, și nu mai ieșeau la număr”.
Explică: „Probabil ăștia de pe la UEFA confecționaseră prea puține, așa că săracul nea Imi nu primise medalia. Dar știu că s-a rezolvat până la urmă. I-au făcut rost de una, așa cum era normal”.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
